Biserica "Sfantul Pantelimon"

INCENDIU LA BISERICA SF. PANTELIMON. CUM A FOST?

2012-01-24T01:40:00.000-08:00

Primele mărturii detaliate despre incendiul din seara zilei de 9 ianuarie 2012 de la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc din Bucureşti, au fost difuzate vineri, 13 ianuarie 2012, începând cu orele 18.00, în cadrul emisiunii DIALOGURILE TRINITAS, moderată de pr. cons. CIPRIAN APETREI, avându-i ca interlocutori pe pr. paroh MARIAN CONSTANTINESCU şi pr. slujitor BOGDAN-AUREL TELEANU.

REVISTA PRESEI:
februarie 2012: Biserica vindecătorului este în suferinţă - Lumea credinţei nr. 2 (103) (autor: dl. Răzvan BUCUROIU)

Rugăciunile periodice al creştinilor Îi cer lui Dumnezeu să‑i apere de cutremur, de apă şi de foc. Acestea au fost dintotdeauna, alături de boli şi războaie, cele mai mari calamităţi care puteau lovi o comunitate. Ei bine, chiar biserica vindecărilor – patronată de însuşi Sfântul Pantelimon – nu a putut evita să treacă prin astfel de încercări dramatice. Dar, fiind oameni ai credinţei, trebuie să vedem în orice lucru – chiar trist – sămânţa învierii la o nouă stare, la un nou statut. De aceea, încă din seara zilei de 9 ianuarie, când un violent incendiu i‑a retezat turla, creştinii parohiei (şi nu numai) îi constată renaşterea!

Filmul de foc al tristului eveniment. Pe părintele Bogdan‑Aurel Teleanu îl ştiu de multă vreme. În prezent este slujitor la Sfântul Pantelimon (părinte paroh fiind Marian Constantinescu), îndrăgita biserică bucureşteană care a trecut prin foc şi apă la începutul anului. Părintele Teleanu este un om de mare fineţe sufletească, iubitor de cultură înduhovnicită, atent la nevoile celorlalţi. Aşa îl ştiam de pe vremea când trudea la Biroul de Presă al Patriarhiei, pe vremea Patriarhului Teoctist. Tot aşa l‑am găsit şi acum, însă în curtea răvăşită a bisericii, chiar dacă puţin mai ostenit, mai plin de funingine, mai tracasat. El m‑a condus prin toate cotloanele locaşului, în casa parohială (unde au depozitat o seamă de odoare, cărţi şi icoane), apoi în paraclisul transformat şi el în depozit ad‑hoc. Părintele paroh îndurerat, preocupat, muncind literalmente timp de 72 de ore, neîntrerupt, cot la cot cu muncitorii şi cu parohienii devotaţi, nu a avut timp de interviu sau discuţii suplimentare. De altfel, parohul de la Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai îndrăgiţi sacerdoţi bucureşteni, dovadă fiind ataşamentul unui număr mare de credincioşi, care „ar sări şi în foc pentru el”. Faptul că aici s‑a constituit o comunitate liturgică de nezdruncinat este meritul acestui om, alături de harul sfinţitor al moaştelor medicului mucenic Pantelimon.

Totul a început în seara zilei de 9 ianuarie, pe la ora 20, atunci când părintele cel tânăr a simţit că miroase a ars. Chiar a ieşit din casa parohială, care se află în curtea bisericii, pe partea dreaptă, s‑a uitat la biserică şi nu a văzut nimic. Ghinionul a făcut ca focul să fi izbucnit pe partea stângă a bisericii, la îmbinarea celei de‑a doua turle cu acoperişul, într‑un spaţiu îngust, ferit de orice privire. Părintele a intrat în casă, pentru ca numai peste câteva minute să audă strigăte şi pe cineva zgâlţâindu‑i uşa: „Părinte, arde biserica!”. Acestea au fost cuvintele rostite cu spaimă de către nea Vasile, un vecin care‑şi plimba la acea oră căţelul. Preotul a luat la repezeală o haină din cuier şi a dat fuga să vadă ce se întâmplă. Într‑adevăr, pe partea opusă casei parohiale, pe stânga, biserica ardea. Nu era atunci o vâlvătaie impresionantă, însă focul s‑a întins cu mare repeziciune. Cauzele: structura de lemn uscat a turlei şi acoperişului, care s‑a aprins rapid.

Între timp, pompierii au fost avertizaţi şi au ajuns în câteva minute. Au manevrat destul de greu maşinile, căci nu au putut intra în curtea largă a bisericii. În acest timp, oamenii cartierului au sărit, cu mic, cu mare, şi au ajutat după puteri, într‑o formidabilă acţiune de solidaritate cu sfântul locaş. Peste un timp turla de lemn învelită în tablă s‑a prăbuşit, în mare parte înăuntrul bisericii. A antrenat în cădere marele candelabru, care a fost distrus, şi o mică parte din catapeteasmă, în partea de sus. Icoanele au scăpat ca prin minune, la fel şi moaştele Sfântului Pantelimon. Pompierii au făcut tot efortul posibil şi, sub ochii primarului Nicolae Onţanu, au reuşit să localizeze şi să stingă, după 3 ore de luptă, vâlvătaia. Un adevărat coşmar!

Şi în timpul incendiului, şi apoi, toată noaptea oamenii, alături de preoţi, au cărat afară din biserica arzândă, apoi inundată, lucrurile de preţ. Le‑au pus pe unde s‑a putut, iar dimineaţa locul arăta sinistru. Miros persistent de lemn carbonizat, funingine peste tot, covoarele întinse la uscat pe garduri, stranele prin curte, biserica schilodită de‑o turlă. În acest dezastru, singura veste bună, care i‑a şi mobilizat, a fost anunţata prezenţă a Patriarhului Daniel chiar la slujba de duminică, pentru binecuvântarea lucrărilor de refacere a bisericii avariate. “Suferinţa îl scoate pe om din neutralitate, îl poate apropia de Dumnezeu mai mult sau îl poate îndepărta de Dumnezeu. Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă”, a spus cu acest prilej Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, încurajându‑i pe cei prezenţi. Şi ca să nu fie doar o mângâiere verbală, Patriarhul însuşi a donat suma de 50.000 de lei.

Cutremur, apă, foc. Da, biserica închinată Sfântului Pantelimon nu a fost ferită, în istoria ei multiseculară, de aceste catastrofe. Mai mult, a fost şi jefuită în Primul Război Mondial, de către armata germană, de clopotul mare de bronz. Târziu de‑abia, în 1943, acesta a fost pus la loc, în turlă. Ştim că în 1790 biserica de lemn aflată pe acest amplasament a fost înlocuită cu una de piatră, ridicată de preotul Ivan de la Silvestru, conform pisaniei. Tot acesta a pictat şi icoana Maicii Domnului şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi o cutie de lemn ce conţine 11 iconiţe praznicale. Cutremurul din 1838 a avariat grav aşezământul. Drept urmare, aflăm din istoricul bisericii că: “Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872, lucrările de construcţie fiind executate după planurile arhitectului Nae Cucu. Biserica a fost pictată de G. Stoenescu, un elev al lui Gh. Tătărescu. Atât tâmpla – lucrată de sculptorul Petre Babic – cât şi amvonul, jilţurile şi o masă de ofrande datează din anul 1873. Poleitul tâmplei şi amvonului a fost executat în anul 1875 de Franz Ferdinandy. Construcţia bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876”.

Interesant este că: “Între anii 1839‑1895, în jurul bisericii, existau chilii care se închiriau sau erau locuite de cei care lăsau bisericii, după moarte, bunurile lor. În preajma bisericii a existat cândva un cimitir, de la care s–au mai păstrat numai două cruci de piatră. Pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei, condusă la anul 1863 de cântăreţul Radu Simionescu, ajutat de paraclisierul Enache Teodorescu, care, ajungând şi el cântăreţ, conduce şcoala mai departe până către anul 1900”.

Cutremurul din 9 noiembrie 1940 a avariat grav biserica, şi aceasta a fost legată cu fier; alte avarii serioase a avut şi la cel din 4 martie 1977. În prezent, după atâtea şocuri istorice, biserica este asigurată – căci paza bună trece primejdia rea!

Şi totuşi, ce a cauzat acest violent incendiu? Din primele cercetări ale pompierilor reiese faptul că două sunt posibilele surse: un cablu electric care alimenta ventilatorul din turlă şi care nu a fost întrerupt (puţin probabil) şi o petardă/rachetă trasă înspre biserică de grupurile de tineri, în acea perioadă a anului. De altfel, muncitorii care s‑au suit pe biserică după incendiu au găsit această urmă de petardă înfiptă în astereala acoperişului…

Omul providenţial a fost inginerul Ştefan Cliseru, cel care în numai câteva săptămâni a reuşit să ridice, în spatele curţii, structura de beton armat a viitorului centru de îngrijire pentru bolnavii în stare terminală de pe lângă Sfântul Pantelimon. Acest om priceput şi inimos a intervenit cu rapiditate, a pus schele, şi‑a chemat muncitorii la lucru, reuşind să îndepărteze rapid urmele turlei carbonizate, să cureţe locaşul şi să astupe gaura din acoperiş, slujbele putându‑se ţine acum nestingherit.

Să fi fost moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (prăznuit în 27 iulie) cele care au ocrotit biserica de stricăciuni şi mai mari? În mod sigur, da! Să fi fost şi comunitatea – preoţi şi enoriaşi – cea care a diminuat serios pagubele şi a reaprins speranţa unui nou început? Evident! Să fi contribuit şi ajutorul dat de Patriarhie, Primărie, Pompieri şi inginerul lucrărilor de la aşezământ bineplăcut în ochii Domnului? Desigur!

Toate acestea le‑am scris şi le‑am văzut în cheia înţelesului creştin asupra existenţei: ca să ajungi la viaţă, trebuie mai întâi să treci prin moarte! Aşa cum a făcut‑o aici, pe pământ, Sfântul Pantelimon în veacul al 4‑lea, pentru a renaşte apoi în Cer. Iar biserica de‑i poartă numele, cum ar fi putut face altfel…?

Pentru donatii: Parohia Sfântul Pantelimon, Str. Iancu Căpitanu nr. 24, sector 2, Bucureşti
Cod fiscal 12851426, Preot paroh: Marian Constantinescu
Cod IBAN RO75 CECE B207 36RO N035 4536, deschis la CEC BANK, cod SWIFT CECEROBU

16 ianuarie 2012: Binecuvântarea lucrărilor de refacere a Bisericii Sfântul Pantelimon din Capitală - BASILICA şi cotidianul ZIARUL LUMINA
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a binecuvântat ieri, la biserica Parohiei 'Sfântul Mucenic Pantelimon' din Protoieria II Capitală, lucrările de restaurare a cupolei şi turlei altarului ce au fost distruse de incendiul ce a avut loc luni, 9 ianuarie. După slujba de binecuvântare şi sfinţire, Preafericirea Sa a săvârşit Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură.

Timp de trei zile, preoţii slujitori, echipe de muncitori, enoriaşi şi alte persoane jertfitoare au muncit intens pentru refacerea lăcaşului de cult. Cu sprijinul Primăriei Sectorului 2 Capitală, sfântul lăcaş a fost gătit pentru slujba de binecuvântare şi pentru reluarea slujbelor liturgice şi activităţilor catehetice ale parohiei.

Ieri, 15 ianuarie 2012 Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a citit rugăciunea de binecuvântare şi a sfinţit pictura, icoanele şi Sfânta Cruce de la Sfânta Masă din altar, iar după slujba sfinţirii, Preafericirea Sa a reliefat că în viaţă încercările vin fie pentru a ne atenţiona că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, fie vin la oamenii drepţi, pentru a-i întări şi mai mult în răbdare, sau alteori vin ca să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu şi să arătăm mai multă întrajutorare frăţească. 'Suferinţa îl scoate pe om din neutralitate, îl poate apropia de Dumnezeu mai mult sau îl poate îndepărta de Dumnezeu. Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă', a subliniat Patriarhul României după cum ne informează Ziarul Lumina.

După slujba de sfinţire, a fost săvârşită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit pericopa evanghelică a celor zece leproşi, dintre care doar unul s-a întors să-I mulţumească Mântuitorului pentru vindecare. Patriarhul României a arătat că omul, fiind chip al lui Dumnezeu, trebuie să aducă laudă şi recunoştinţă Binefăcătorului Său, nu pentru că Acesta are nevoie de ea, ci pentru ca noi să putem creşte în relaţia de comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. 'Fiinţa care este recunoscătoare pentru binele primit este o fiinţă euharistică sau mulţumitoare. Cine nu mulţumeşte a căzut în mulţumirea de sine, într-o autosuficienţă egoistă şi posesivă. El rupe comunicarea şi comuniunea cu Binefăcătorul, şi astfel se dezumanizează. Recunoştinţa este firescul demnităţii umane, iar nerecunoştinţa este decăderea spirituală a fiinţei umane', a precizat Preafericirea Sa.

Bucuria smeritei recunoştinţe. Până astăzi, proporţia între cei care mulţumesc şi cei care nu mulţumesc a rămas aceeaşi, iar deosebirea dintre cel recunoscător şi cel nerecunoscător, potrivit Sfintei Evanghelii, este smerita recunoştinţă. Cel recunoscător, a evidenţiat Patriarhul României, cere preotului să fie pomenit la Sfânta slujbă a Euharistiei.

'În fiecare duminică şi sărbătoare când aducem rugăciune de recunoştinţă lui Dumnezeu, noi ne îmbogăţim sufleteşte. Noi ne ridicăm spiritual, nu Dumnezeu. El este plinătate desăvârşită, nu Îi lipseşte nimic. Noi avem nevoie să creştem prin rugăciunea de recunoştinţă, de laudă, preamărirea lui Dumnezu, prin această rugăciune ne familiarizăm cu Dumnezeu, devenim prietenii Lui şi iubirea Lui devine răsplată în inimile noastre, astfel încât noi prin recunoştinţă ne înduhovnicim şi ne îndumnezeim prin har, iar din robi ai lui Dumnezeu devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Atât de mare este virtutea recunoştinţei, că nimeni nu poate fără pocăinţă pentru păcate şi recunoştinţă pentru binefacerile primite de la Dumnezeu să se sfinţească, să se mântuiască, să se lumineze şi să primească deplina bucurie a prezenţei harului Preasfintei Treimi în inima omului rugător şi recunoscător', a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Parohiei 'Sfântul Mucenic Pantelimon' o cruce de binecuvântare, Sfânta Evanghelie şi alte noi apariţii editoriale. La această sărbătoare a parohiei au participat: Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2 Capitală, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personal din cadrul Primăriei Sectorului 2 Capitală şi numeroşi credincioşi. Lângă acest lăcaş de cult, cu sprijinul Patriarhiei Române şi al Primăriei Sectorului 2 se va ridica un nou aşezământ de îngrijiri paliative, închinat Sfântului Ierarh Nectarie.

Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române

De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a vorbit despre datoria morală de a pomeni un fiu al Bisericii, pe Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române şi un om cu o cultură vastă în diferite domenii. 'A fost un om al trecutului, prin elogierea unor personalităţi istorice, dar şi al prezentului. El a avut intuiţii deosebite nu numai în ceea ce priveşte filosofia, dar şi în ceea ce priveşte structura şi finalitatea universului. Are expresii poetice care denotă o vastă cultură filosofică, o bună cunoaştere a întregii realităţi a universului, pe cât era posibil în vremea sa.' Mihai Eminescu nu a fost numai poet, ci şi publicist. 'A adus elogii Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales în articolele pe care le scria cu prilejul sărbătorilor mari, precum cel din Săptămâna Patimilor, scris pe la 1881, în care spunea că Mântuitorul Iisus Hristos reprezintă cea mai înaltă formă de existenţă umană. El nu a murit pe cruce ca un stoic care dispreţuieşte pe ceilalţi, şi nici dintr-o autosuficienţă, ca şi Socrate, ci dintr-o compătimire şi compasiune faţă de oameni, rugându-Se chiar şi pentru cei care L-au umilit. Iubirea aceasta smerită şi jertfelnică este nota existenţei umane cea mai înaltă', a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Daniel: Criza ne scoate din neutralitate şi indiferenţă – Agerpres
Criza ne scoate din neutralitate şi indiferenţă, a afirmat, duminică, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel, la Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon din Bucureşti.

"Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru", a spus patriarhul Daniel.

Întâistătătorul BOR a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi a binecuvântat lucrările de reabilitare de la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc din Capitală, în urma incendiului din 9 ianuarie, care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş. Preafericitul părinte a sfinţit pictura bisericii, icoanele şi crucea de la sfânta masă a sfântului altar.

Patriarhul a îndemnat ca, "încercaţi de necazuri şi nevoi", (...) "să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu şi să manifestăm mai multă întrajutorare frăţească, numită astăzi, mai modern, solidaritate".

"Încercările ne duc la mai multă smerenie. Prea adesea suntem obişnuiţi cu succesul, cu biruinţa, cu realizările, prin care ne supraestimăm adesea şi uităm să mulţumim lui Dumnezeu", a spus înaltul ierarh ortodox, subliniind că, aşa cum spune poporul nostru, "întotdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu".

Patriarhul consideră că "unii se smeresc, iar alţii se revoltă, în timp de suferinţă, de necaz", depinzând de noi ce sens dăm încercării, deoarece, prin smerenie, avem posibilitatea de a "transforma suferinţa în biruinţă".

"Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţa mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă", a spus patriarhul Daniel.

Întâistătătorul BOR i-a îndemnat pe credincioşi să nu cadă în deznădejde şi să nu judece pe alţii la necaz, înainte de a-i ajuta, creştineşte, chiar de două ori.

Constatând că "avem nu doar persoane bolnavi, ci şi clădiri bolnave", întâistătătorul BOR a făcut un apel la consolidarea şi restaurarea bisericilor, unele adevărate monumente arhitectonice, istorice, sacre, care trebuie revăzute în ceea ce priveşte rezistenţa lor la cutremur şi vulnerabilitatea la incendii.

"De aceea am hotărât în Permanenţa Consiliului Eparhial ca toate turlele bisericilor din Arhiepiscopia Bucureştilor care sunt confecţionate din lemn, din scândură, să fie refăcute, astfel încât să nu mai fie scândura acoperită cu tablă, ci să fie zid, sau alt material care este mai puţin vulnerabil la incendii şi la furtuni", a spus patriarhul Daniel.

Părintele patriarh a elogiat contribuţia primarului sectorului 2, Neculai Onţanu, la refacerea bisericii Sfântul Mucenic Pantelimon, ca şi osârdia pentru ridicarea unui nou aşezământ pentru bătrânii bolnavi, pentru cei care au nevoie de îngrijiri paleative - "Sfântul Nectarie 2. El i-a felicitat pe părinţii slujitori ai bisericii şi pe credincioşii parohiei care au fost "jertfelnic dedicaţi pentru recuperarea de sub praf şi fum a icoanelor şi obiectelor din biserică, pentru refacerea provizorie a cupolei".

El a oferit bisericii o cruce de binecuvântare pentru masa Sfântului Altar, noua ediţie a Evangheliei şi alte lucrări apărute recent la Editura Patriarhiei Române, iar celor participanţi iconiţe cu Sfântul Pantelimon, ca semn că au participat la eveniment.

Începând de luni seară, când a avut loc incendiul de la biserica Sfântul Mucenic Pantelimon, echipe de muncitori au lucrat pentru a acoperi biserica, iar credincioşii din parohie au muncit pentru a pregăti sfântul lăcaş pentru slujbă.

S-a pus un capac la interior, cu imaginea Pantocratorului, iar la exterior s-a învelit cu tablă, pentru ca sfântul lăcaş să fie ferit de intemperii.

În urma expertizei tehnice, se va propune soluţia cea mai bună pentru reconstruirea turlei principale a bisericii.

Activităţile culturale şi sociale sunt continuate în parohie.

Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor a decis, marţea trecută, acordarea, în primă fază, a unui ajutor în valoare de 50.000 lei parohiei, destinat reabilitării în regim de urgenţă a interiorului bisericii, în vederea reluării activităţii liturgice.

14-16 IANUARIE 2012: Preafericitul Daniel: Situaţiile de criză i-au făcut pe oameni mai atenţi în folosirea bunurilor şi cu semenii - Mediafax
Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în posibilitatea de a-i ajuta pe alţii, a spus PF Daniel, duminică, la slujba de la biserica "Sf. Pantelimon", afectată de un incendiu.

În cuvântul de învăţătură rostit la sfinţirea bisericii afectată de incendiul de săptămâna trecută, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanţa asumării suferinţei.

Am dorit să venim astăzi aici pentru că era nevoie să încurajăm parohia aceasta încercată greu prin paguba adusă de incendiul acestei biserici istorice cu valoare deosebită din punct de vedere istoric şi artistic şi pentru ca să aducem mulţumire lui Dumnezeu că s-a reuşit ca în timp scurt se să poată redeschide biserica, în înţeles de locaş de rugăciune, să poată fi reluate slujbele aici. Desigur, tot ceea ce se întâmplă în viaţa unei comunităţi nu este fără sens. Nu cunoaştem imediat sensul încercărilor din viaţa noastră şi din viaţa noastră şi din viaţa unei comunităţi. Uneori suntem încercaţi pentru a fi atenţionaţi, alteori vine şi la oamenii drepţi pentru a-i întări în răbdare", a spus Întâistătătorul BOR.

El a adăugat că suferinţa îl scoate pe om din neutralitate.

" Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă ", a fost mesajul PF Daniel.

Potrivit patriarhului, trebuie observat că multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au facut mai atenţi in folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în posibilitatea de a-i ajuta pe alţii.

"În general situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai este neutru. Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare de suferinţă, de necaz. Depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, suferinţa, boala, necazul, paguba devin un apel la întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intense, atunci suferinţa se transformă în biruinţă. Putem transforma un eşec în biruinţă, o pagubă în câştig, o pagubă materială în câştig spiritual, de sensibilizare a noastră în raport cu Dumnezeu şi cu semenii", a adăugat patriarhul Daniel.

În încheiere, el a adresat un îndemn credincioşilor care ar putea cădea în deznădejde.

"Să nu cădem în deznădejde în vreme de încercare şi de a-i judeca pe alţii în vreme de necaz. Să nu judecăm pe cineva înainte de a-l fi ajutat. Să îl ajutăm de două ori înainte de a-l judeca", a mai spus PF Daniel.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a sfinţit Biserica Sfântul Pantelimon după incendiu – Agerpres
Un sobor de preoţi condus de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a sfinţit, duminică, 15 ianuarie a.c. Biserica Sfântul Pantelimon cu ocazia finalizării lucrărilor de reparaţii ale acestuia, serviciul religios la care va participa edilul Sectorului 2 şi câteva sute de credincioşi.

Timp de patru zile, peste 60 de muncitori au lucrat zi şi noapte la refacerea bisericii, iar de sâmbătă, 14 ianuarie a.c. au fost reluate slujbele religioase pentru enoriaşii din Capitală.

Muncitorii au demolat şi curăţat resturile de la vechea turlă distrusă de incendiu şi au construit o nouă cupolă, astfel încât slujbele religioase să se desfăşoare fără probleme în sfântul lăcaş de cult.
De asemenea, la solicitarea edilului sectorului 2 s-a înlocuit întreaga instalaţie electrică şi a fost schimbat acoperişul afectat de incendiu şi de apa folosită pentru stingerea acestuia. Tot din acelaşi motiv, s-au executat o serie de lucrări de zugrăveală şi vopsitorie ale elementelor de tâmplărie ale lăcaşului de cult.

Prezent la eforturile de stingere a incendiului care a afectat biserica în noaptea de luni, 9 ianuarie a.c., edilul sectorului 2 a decis să se implice direct pentru repararea lăcaşului şi a solicitat sprijin unei firme de construcţii care a răspuns imediat la solicitarea Primarului Onţanu. Încă din cursul dimineţii de marţi, 10 ianuarie a.c. peste 60 de muncitori au lucrat non stop la refacerea bisericii.
Prima slujbă religioasă oficiată la Biserica Sfântul Pantelimon, după terminarea lucrărilor de reparaţii în urma incendiului care a afectat-o în urmă cu 5 zile, a avut loc în prezenţa a peste 200 de enoriaşi şi a Primarului Neculai Onţanu care a ajutat la refacerea ei într-un timp record.

Prin trei minuni Dumnezeu a salvat lăcaşul de cult de la distrugerea provocată de incendiul major petrecut la începutul acestei săptămâni, minuni care au întărit şi mai mult credinţa românilor.

Minunile petrecute la Biserica Sfântul Pantelimon. ˇ Deşi turla în flăcări s-a prăbuşit în interiorul bisericii, catapeteasma, icoanele şi obiectele de cult nu au fost atinse de foc sau de apa folosită la stingerea incendiului, iar picturile cu sfinţi de pe pereţi nu au fost distruse de foc sau de apă. Spre mirarea tuturor, crucea de pe catapeteasmă, care a fost antrenată în prăbuşire de cupola în flăcări, a fost scoasă de sub grinzile carbonizate şi este intactă, fără nici cea mai mică zgârietură, neafectată de foc, de apa folosită la stingerea incendiului sau de la căderea de la cel puţin 8 metri, acolo unde era montată.

În primăvară se va realiza o expertiză tehnică a întregii biserici pentru a se constata rezistenţa structurii şi în funcţie de rezultatul acesteia se vor hotărî materialele din care se va construit noua turlă.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Daniel despre efectele pozitive ale crizei din România – Gândul (Victor Rotariu)
"Printre efectele bune ale crizei în care se află acum România se numără ieşirea din neutralitate şi indiferenţă", a declarat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, cu ocazia oficierii Sfintei Liturghii, duminică, la biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc, din Capitală.

"Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru", a spus patriarhul, citat de agenţia publică de ştiri.

El a adăugat că "încercările ne duc la mai multă smerenie".

Biserica Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din Capitală a luat foc pe data de 9 ianuarie, fiind afectate în urma incediului cupola şi turla.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Daniel: Criza ne maturizează şi ne scoate din indiferenţă – Realitatea.net
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a declarat că situaţiile de criză prin care trece România îi maturizează pe oameni, scoţându-i din neutralitate şi indiferenţă.

"Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru", a spus patriarhul Daniel, potrivit Agerpres.

Patriarhul a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi a binecuvântat lucrările de reabilitare de la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc din Capitală, în urma incendiului din 9 ianuarie, care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş.

"Încercările ne duc la mai multă smerenie. Prea adesea suntem obişnuiţi cu succesul, cu biruinţa, cu realizările, prin care ne supraestimăm adesea şi uităm să mulţumim lui Dumnezeu", a spus înaltul ierarh ortodox, subliniind că, aşa cum spune poporul nostru, "întotdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu", a mai spus Preafericitul.

"Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţa mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă", a conchis patriarhul Daniel.

14-16 IANUARIE 2012: PF Daniel: Situaţiile de criză i-au făcut pe oameni mai atenţi în folosirea bunurilor şi cu semenii – România Liberă
Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în posibilitatea de a-i ajuta pe alţii, a spus PF Daniel, duminică, la slujba de la biserica "Sf. Pantelimon", afectată de un incendiu, potrivit Mediafax.

În cuvântul de învăţătură rostit la sfinţirea bisericii afectată de incendiul de săptămâna trecută, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanţa asumării suferinţei.

"Am dorit să venim astăzi aici pentru că era nevoie să încurajăm parohia aceasta încercată greu prin paguba adusă de incendiul acestei biserici istorice cu valoare deosebită din punct de vedere istoric şi artistic şi pentru ca să aducem mulţumire lui Dumnezeu că s-a reuşit ca în timp scurt se să poată redeschide biserica, în înţeles de locaş de rugăciune, să poată fi reluate slujbele aici. Desigur, tot ceea ce se întâmplă în viaţa unei comunităţi nu este fără sens. Nu cunoaştem imediat sensul încercărilor din viaţa noastră şi din viaţa noastră şi din viaţa unei comunităţi. Uneori suntem încercaţi pentru a fi atenţionaţi, alteori vine şi la oamenii drepţi pentru a-i întări în răbdare", a spus Întâistătătorul BOR.

El a adăugat că suferinţa îl scoate pe om din neutralitate.

"Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă", a fost mesajul PF Daniel.

Potrivit patriarhului, trebuie observat că multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au facut mai atenţi in folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în posibilitatea de a-i ajuta pe alţii.

"În general situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai este neutru. Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare de suferinţă, de necaz. Depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, suferinţa, boala, necazul, paguba devin un apel la întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intense, atunci suferinţa se transformă în biruinţă. Putem transforma un eşec în biruinţă, o pagubă în câştig, o pagubă materială în câştig spiritual, de sensibilizare a noastră în raport cu Dumnezeu şi cu semenii", a adăugat patriarhul Daniel.

În încheiere, el a adresat un îndemn credincioşilor care ar putea cădea în deznădejde.
"Să nu cădem în deznădejde în vreme de încercare şi de a-i judeca pe alţii în vreme de necaz. Să nu judecăm pe cineva înainte de a-l fi ajutat. Să îl ajutăm de două ori înainte de a-l judeca", a mai spus PF Daniel.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Daniel: "Unii se smeresc, iar alţii se revoltă" – Cotidianul
Criza ne scoate din neutralitate şi indiferenţă, a afirmat, duminică, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel, la Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon din Bucureşti.

"Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru", a spus Patriarhul Daniel, citat de Agerpres.

Patriarhul BOR a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi a binecuvântat lucrările de reabilitare de la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc din Capitală, în urma incendiului din 9 ianuarie, care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş. Preafericitul părinte a sfinţit pictura bisericii, icoanele şi crucea de la sfânta masă a sfântului altar.

"Încercările ne duc la mai multă smerenie. Prea adesea suntem obişnuiţi cu succesul, cu biruinţa, cu realizările, prin care ne supraestimăm adesea şi uităm să mulţumim lui Dumnezeu", a spus înaltul ierarh ortodox, subliniind că, aşa cum spune poporul nostru, "întotdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu".

Patriarhul consideră că "unii se smeresc, iar alţii se revoltă, în timp de suferinţă, de necaz", depinzând de noi ce sens dăm încercării, deoarece, prin smerenie, avem posibilitatea de a "transforma suferinţa în biruinţă".

"Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţa mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă", a spus patriarhul Daniel.

Patriarhul i-a îndemnat pe credincioşi să nu cadă în deznădejde şi să nu judece pe alţii la necaz, înainte de a-i ajuta, creştineşte, chiar de două ori.

14-16 IANUARIE 2012: Patriarhul Daniel: Unii se smeresc, iar alţii se revoltă, în timp de suferinţă – Ziua Veche
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel, a afirmat, duminică, la Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon din Bucureşti: “criza ne scoate din neutralitate şi indiferenţă”.

‘Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru’, a spus patriarhul Daniel.

Întâistătătorul BOR a oficiat, duminică, Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi a binecuvântat lucrările de reabilitare de la Biserica ‘Sfântul Mucenic Pantelimon‘ – Foişorul de Foc din Capitală, în urma incendiului din 9 ianuarie, care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş. Preafericitul părinte a sfinţit pictura bisericii, icoanele şi crucea de la sfânta masă a sfântului altar. Patriarhul a îndemnat ca, ‘încercaţi de necazuri şi nevoi’, (…) ‘să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu şi să manifestăm mai multă întrajutorare frăţească, numită astăzi, mai modern, solidaritate’.

‘Încercările ne duc la mai multă smerenie. Prea adesea suntem obişnuiţi cu succesul, cu biruinţa, cu realizările, prin care ne supraestimăm adesea şi uităm să mulţumim lui Dumnezeu‘, a spus înaltul ierarh ortodox, subliniind că, aşa cum spune poporul nostru, ‘întotdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu’. Patriarhul consideră că ‘unii se smeresc, iar alţii se revoltă, în timp de suferinţă, de necaz’, depinzând de noi ce sens dăm încercării, deoarece, prin smerenie, avem posibilitatea de a ‘transforma suferinţa în biruinţă’. Daniel i-a îndemnat pe credincioşi să nu cadă în deznădejde şi să nu judece pe alţii la necaz, înainte de a-i ajuta, creştineşte, chiar de două ori.

14-16 IANUARIE 2012: S-au reluat slujbele la biserica Sfântul Pantelimon după incendiu – Adevărul (Adrian Dădârlat)
Prima slujbă religioasă oficiată la Biserica Sfântul Pantelimon, după terminarea lucrărilor de reparaţii în urma incendiului care a afectat-o în urmă cu cinci zile, a avut loc ieri, în prezenţa a peste 200 de enoriaşi şi a primarului sectorului 2, Neculai Onţanu, care a ajutat la refacerea ei într-un timp record.

Preotul Marian Constantinescu, parohul lăcaşului de cult, a săvârşit slujba de pomenire a eroilor militari căzuţi pe câmpurile de luptă dintoate timpurile şi din toate locurile pentru apărarea ţării şi a credinţei străbune, iar enoriaşii care au fost prezenţi în biserică au putut să-şi pomenească morţii chiar din prima sâmbătă după ce devastatorul incendiu a afectat lăcaşul de cult.

Azi, de la ora 9.00 un sobor de preoţi condus de Patriarhul Daniel va oficia serviciul religios. În cadrul slujbei de azi, patriarhul Daniel va sfinţi lăcaşul de cult cu ocazia finalizării lucrărilor de reparaţii ale acestuia.

14-16 IANUARIE 2012: Biserica minunilor – Prima Tv
Arsă luni, renovată... astăzi! După cinci zile de lucru neîntrerupt, biserica Sfântul Pantelimon, din sectorul 2 al Capitalei... a fost complet refăcută! Pentru prima oară de la incendiu, preoţii au ţinut... utrenia, acatistul şi slujba parastasului! Aşa cer orânduirile bisericeşti! Liturghia va avea loc... abia după resfinţirea lăcaşului, care va fi...mâine dimineaţă, în prezenţa patriarhului Daniel!

15 IANUARIE 2012: Sărbătoare la biserica de la Foişorul de Foc - BASILICA şi cotidianul ZIARUL LUMINA
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va binecuvânta duminică, 15 ianuarie, lucrările de reabilitare ce au avut loc la Biserica 'Sfântul Mucenic Pantelimon' - Foişorul de Foc din Capitală, în urma incendiului de luni, 9 ianuarie, care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş.

De luni seară, când a avut loc nefericitul eveniment, şi până astăzi, echipe de muncitori au lucrat pentru a acoperi biserica, iar credincioşii din parohie au muncit pentru a pregăti sfântul lăcaş pentru slujbă. 'S-a pus un capac la interior, cu imaginea Pantocratorului, iar la exterior s-a învelit cu tablă, pentru ca sfântul lăcaş să fie ferit de intemperii. În urma expertizei tehnice, se va propune soluţia cea mai bună pentru reconstruirea turlei principale a bisericii', a declarat părintele paroh Marian Constantinescu, după cum informează Ziarul Lumina.

Cu toate că lăcaşul de cult a fost destul de afectat de incendiu, activităţile culturale şi sociale sunt continuate în parohie, a declarat pentru TRINITAS TV părintele Bogdan Teleanu, preot slujitor la Biserica 'Sfântul Pantelimon'. Activităţile diverse care se desfăşoară în cadrul parohiei au rolul de a veni în sprijinul persoanelor în vârstă şi de a educa generaţia tânără. 'Avem proiecte atât pentru tineri, cât şi pentru persoane vârstnice. În primul rând aş menţiona Şcoala de Duminică, din cadrul proiectului Atheneul Sfântului Pantelimon. De asemenea, încercăm să facem misiune în cadrul acestui proiect prin teatru religios, dar în acelaşi timp continuăm şi proiectul catehetic Hristos împărtăşit copiilor. Este un proiect prin care, mai nou, încercăm să-i apropiem pe aceşti copii de bătrânii din parohie. Duminica, în cadrul acestui proiect, după Şcoala de Duminică, tinerii de la biserica noastră merg şi ajută bătrâni din parohie. Ne dorim ca această coeziune dintre tinerii şi vârstnicii parohiei să crească, să fie cât mai mulţi bătrâni susţinuţi de familiile tinere din parohie', a mai precizat părintele Bogdan Teleanu.

La curăţenia din biserică au participat în toate aceste zile numeroşi enoriaşi, precum şi alte persoane din Bucureşti care au dorit să îşi ofere ajutorul.

12 IANUARIE 2012: Biserica Sfântul Pantelimon va fi sfinţită duminică. Lucrările de refacere a lăcaşului de cult sunt în grafic – Adevărul (Adrian Dădârlat)
Biserica Sfântul Pantelimon, care a fost distrusă luni de un incendiu, va fi sfinţită duminică.

Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, însoţit de Ciprian Câmpineanu, episcop vicar patriarhal, au verificat azi dimineaţă stadiul lucrărilor de reconstruire a bisericii, ocazie cu care au stabilit că duminică, la ora 09.00, se va face o slujbă de sfinţire a lăcaşului de cult.

Programul zilei de duminică va mai cuprinde, de la ora 10.00, săvârşirea liturghiei în biserica refăcută după incendiul care a avut loc în cursul nopţii de luni.

Conform graficelor de refacere a bisericii, muncitorii au demolat şi curăţat resturile de la vechea turlă distrusă de incendiu şi se pregătesc să construiască o nouă cupolă, astfel încât slujbele religioase să se desfăşoare fără probleme în sfântul lăcaş de cult.

De asemenea, la solicitarea edilului sectorului 2 se înlocuieşte întreaga instalaţie electrică şi va fi schimbat acoperişul afectat de incendiu şi de apa folosită pentru stingerea acestuia.

La refacerea bisericii se lucrează în două schimburi, ziua şi noaptea pentru ca lucrările să fie gata în cel mai scurt timp.

Pentru ca toate lucrările de refacere să se realizeze fără probleme, episcopul vicar patriarchal Ciprian Câmpineanu a hotărât ca duminică, la ora 9.00, cu binecuvântarea patriarhului Daniel, să oficieze o slujbă de sfinţire a bisericii, iar de la ora 10.00 să continue serviciul religios programat să aibă loc în fiecare duminică.

În paralel, în curtea bisericii, o serie de enoriaşi spală şi curăţă icoanele şi obiectele de cult salvate de la incendiu şi le pregătesc pentru a fi repuse la locul lor, după terminarea lucrărilor de reconstrucţie.

Pentru bunul mers al lucrărilor de refacere a bisericii, Onţanu a dispus ca o serie de voluntari ai Detaşamentului Gărzii Civice al sectorului 2 să asigure respectarea măsurilor de pază şi protecţie a muncitorilor şi enoriaşilor veniţi să ajute la reparaţii şi igienizări.

12 IANUARIE 2012: Euroins Romania, asiguratorul Parohiei Sfantul Pantelimon din Bucuresti, afectata de un incendiu in aceasta saptamana, promite sa ofere repede despagubirile necesare – Hot News (Adrian Vasilache), Capital (Marius Pirloiu)
In urma incendiului care a afectat la inceputul acestei saptamani Biserica Sfantul Pantelimon din Bucuresti, Euroins Romania, asiguratorul Parohiei Sfantul Pantelimon, a anuntat miercuri ca va feri despagubirile necesare in cel mai scurt timp posibil. Parohul bisericii, preotul Marian Constantinescu, a declarat catre 1asig.ro ca biserica este asigurata pentru o suma de 300 mii lei.

"Atat cladirea Bisericii Sfantul Pantelimon, cat si bunurile aflate in interiorul acesteia sunt asigurate de Euroins. Specialistii nostri au efectuat deja constatarea necesara in astfel de cazuri, stim ca pierderile sunt insemnate si ca valori precum icoanele distruse sunt greu de inlocuit, insa vom actiona cat se poate de repede, astfel incat biserica sa fie readusa curand la starea sa initiala", a declarat Iulius Alin Bucsa, director general, Euroins Romania.

Parohia este asigurata atat impotriva incendiului, cat si impotriva riscurilor de inundatii, fenomene atmosferice, alunecari de teren, cutremur, avarii la instalatia de apa si vandalism, cu mentiunea ca bunurile sunt asigurate si impotriva riscului de furt.

Conform informatiilor firmei de asigurari, Euroins Romania a subscris in anul 2011 peste 310.000 de polite pentru cladiri (persoane fizice si juridice), reprezentand un numar semnificativ de asigurati noi in portofoliul non-auto. S-a inregistrat astfel un volum de prime brute subscrise mai mare cu aproximativ 350% fata de anul precedent pe acest segment.

12 IANUARIE 2012: Minune Dumnezeiască la biserica Sfântul Pantelimon – Evenimentul Zilei (Antoaneta Etves)
O minune s-a petrecut la Biserica Sfântul Pantelimon, după greaua încercare prin care a trecut în noaptea de luni, când lăcașul a fost mistuit de flăcări. A doua zi, enoriaşii au găsit intactă crucea de lemn de pe catapeteasmă, cruce pe care o credeau distrusă în incendiu.

Spre mirarea tuturor celor prezenţi, crucea care a fost antrenată în prăbuşire de cupola în flăcări, a fost scoasă de sub grinzile carbonizate şi este intactă, fără nici cea mai mică zgârietură, neatinsă de foc, de apa folosită la stingerea incendiului sau de la căderea de la cel puţin 8 metri, acolo unde era montată pe catapeteasmă.

Unul din enoriaşii care ajută la repararea bisericii a luat-o pentru a reface instalaţia electrică ce era montată pe marginea acesteia, iar de vineri, 13 ianuarie a.c. ea va din nou pe catapeteasma bisericii şi va lumina rugăciunile credincioşilor, aşa cum o face de peste 100 de ani.

Biserica "Sfântul Pantelimon" a fost cuprinsă de flăcări luni aseară, în jurul orei 20.00, iar turla s-a prăbușit. Pompierii s-au luptat mai multe ore cu focul și au reușit să stingă flăcările aproape de miezul nopții.

Flăcările au pus la pământ turla lăcașului de cult. Din cauza vântului puternic care a întețit flăcările, pompierii au avut nevoie de șapte autospeciale.

12 IANUARIE 2012: Biserica de la Foişorul de Foc va fi resfinţită - BASILICA şi cotidianul ZIARUL LUMINA
Patriarhul României va resfinţi duminică Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon-Foişorul de Foc din Capitală, în urma lucrărilor de reabilitare ce au avut loc după incendiul de luni seara care a afectat sfântul lăcaş. În aceste zile, echipe de muncitori au lucrat în ture pentru a pregăti biserica pentru evenimentul de duminică.

„Din cauza apei toată instalaţia electrică a intrat în scurtcircuit şi am fost nevoiţi să o schimbăm pe toată. Sus la cupolă unde a avut loc incendiul am bătut astereala, iar acum se lucrează la tablă. S-au adus şi candelabrele ca să le montăm şi se lucrează şi la parchet pe care le astăzi le finalizăm, urmând ca mâine să facem curăţenie pentru ca sâmbătă şi duminică să fie biserica terminată pentru slujire”, a spus Ing. Ştefan Cliseru, coordonatorul lucrărilor.

Cu toate că lăcaşul de cult a fost destul de afectat de incendiul de luni, activităţile culturale şi sociale sunt continuate în parohie, a declarat pentru TRINITAS TV părintele Bogdan Teleanu, preot slujitor la Biserica Sfântul Pantelimon.

Activităţile diverse care se desfăşoară în cadrul parohiei au rolul de a veni în sprijinul persoanelor în vârstă şi de a educa generaţia tânără.

„Avem proiecte atât pentru tineri cât şi pentru persoane vârstnice. În primul rând aş menţiona Şcoala de Duminică care se desfăşoară în cadrul proiectului Sfântului Pantelimon şi prin care încercăm să devină un proiect mai amplu. De asemenea, încercăm să facem misiune în cadrul acestui proiect prin teatru religios, dar în acelaşi timp continuăm şi proiectul catehetic Hristos Împărtăşit Copiilor. Este un proiect care se adresează copiilor şi, mai nou, încercăm să-i apropiem pe aceşti copii de bătrânii din parohie. Duminica, în cadrul acestui proiect, după Şcoala de Duminică tinerii de la biserica noastră merg şi ajută bătrâni din parohie. Ne dorim ca această coeziune dintre tinerii şi vârstnicii parohiei să crească, să fie cât mai mulţi bătrâni susţinuţi de familiile tinere din parohie, în sensul să se ajute reciproc”, a mai precizat părintele Bogdan Teleanu.

La reamplasarea şi curăţarea obiectelor din biserică au participat în toate aceste zile numeroşi enoriaşi, precum şi alte persoane din Bucureşti care au dorit să îşi ofere ajutorul.

12 IANUARIE 2012: Au început lucrările de reabilitare a Bisericii Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc - BASILICA şi cotidianul ZIARUL LUMINA
Un incendiu puternic a izbucnit luni seară la Biserica 'Sfântul Mucenic Pantelimon' şi 'Sfânta Cuvioasă Parascheva' de la Foişorul de Foc din Bucureşti, mistuind în întregime turla principală. Credincioşii s-au mobilizat imediat şi au salvat obiectele de cult, iar acum lucrează intens pentru a curăţi sfântul lăcaş, sperând că duminică vor putea participa din nou la Sfânta Liturghie.

Motivul incendiului nu s-a putut stabili încă, dar se crede că acesta ar fi fost provocat fie de un scurtcircuit, fie din cauza unor focuri de artificii care s-au tras în apropierea bisericii. Deşi stingerea focului a durat aproximativ trei ore, pompierii s-au aflat în curtea lăcaşului, până dimineaţă pentru a supraveghea biserica. Enoriaşii, împreună cu preotul paroh Marian Constantinescu şi cu ceilalţi preoţi slujitori, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a salva obiectele de valoare din biserică. În cele din urmă, cupola bisericii s-a prăbuşit împreună cu candelabrul.

'Obiectele din biserică nu au fost afectate deoarece între timp ne-am mobilizat şi toate obiectele de cult de valoare au fost salvate cu ajutorul enoriaşilor noştri. Singura care este vizibil afectată este cupola. Ne bucurăm totuşi că nu a fost afectată catapeteasma, care este de o valoare deosebită, mai ales pentru faptul că întreaga cupolă s-a prăbuşit chiar în apropiere de aceasta. Acum avem nevoie de solidaritate pentru că vrem să reparăm cât mai repede biserica. Mulţumim enoriaşilor noştri, care ne-au sărit în ajutor în miez de noapte şi chiar i-au impresionat pe pompieri; aceştia au spus că la nici o biserică la care au mai fost nu au mai văzut aşa o solidaritate. Chiar în acest moment, credincioşii sunt alături de noi; curăţă obiectele de cult, spală şi lucrează intens ca duminică noi să putem să slujim deja în biserică. Mulţumim domnului primar Nicolae Onţanu pentru sprijinul dat şi ing. Ştefan Cliseru, care se ocupă de construcţia unui aşezământ social în apropierea bisericii şi care imediat ne-a sărit în ajutor; a montat deja schelele şi provizoriu va monta un capac din rigips pe care vom pune o imagine a Pantocratorului, astfel încât credincioşii care vor veni duminică să nu sufere atât de mult drama pe care au trăit-o cei care au văzut biserica în flăcări', a declarat părintele Bogdan Teleanu, preot slujitor la Biserica 'Sfântul Mc. Pantelimon' de la Foişorul de Foc, după cum ne informează Ziarul Lumina.

Apel la solidaritate

Cei care vor să ajute la reconstruirea turlei şi a cupolei bisericii Parohiei 'Sfântul Mc. Pantelimon' şi 'Sfânta Cuv. Parascheva' de la Foişorul de Foc pot să facă donaţii direct la biserica situată în str. Iancu Căpitanu nr. 24, sect. 2, Bucureşti, sau în contul parohiei: RO75CECEB20736RON0354536. Alte informaţii despre modul în care se pot sprijini lucrările de reabilitare a bisericii pot fi obţinute apelând numărul de telefon 021.252.76.03

11 IANUARIE 2012: Arhiepiscopia Bucureştilor ajută biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti – Agerpres
Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa sa din 10 ianuarie 2012, a hotărât acordarea, în primă fază, a unui ajutor în valoare de 50.000 lei Parohiei Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti.

În seara zilei de 9 ianuarie 2012, s-a produs un incendiu care a provocat distrugerea turlei altarului şi alte grave daune locaşului de cult cu hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Protoieria II Capitală. În urma incendiului, biserica a devenit improprie desfăşurării cultului.
Ajutorul financiar alocat este destinat reabilitării în regim de urgenţă a interiorului bisericii, în vederea reluării activităţii liturgice. (BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR)

11 IANUARIE 2012: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel donează 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii Sf. Pantelimon, afectată de incendiu – Mediafax, Realitatea Tv, Antena 3, România Liberă etc.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel donează 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii Sfântul Pantelimon, afectată de incendiul de luni seara, iar mai multe locaşuri de cult din Capitală, autorităţile locale şi enoriaşi au promis sprijin pentru reluarea slujbelor la sfârşitul acestei săptămâni.

"Necazul care s-a abătut asupra bisercii noastre ne-a arăt solidaritatea preoţilor, credincioşilor autorităţilor locale şi a echipei de pompieri. Mai mult, azi am fost informaţi că Arhiepiscopia Bucureştilor ne trimite 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii. Mulţumim Preafericirii Sale, multumim tuturor celor care ne-au întins o mână de ajutor", a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, preotul paroh Marian Constantinescu.

Potrivit parohului, enoriaşii au muncit continuu luni noaptea adunând bucăţile de turlă care s-a prăbuţit, iar marţi au spălat toate covoarele din interior. De asemenea, autorităţile locale au început deja lucrări pentru realizarea unui acoperiş provizoriu, primarul sectorului 2 fiind încă de luni noaptea prezent la biserică, după ce a aflat de incendiu.

În urma incendiului nu au fost înregistrate victime.

11 IANUARIE 2012. INCENDIU DEVASTATOR. A ars Biserica "Sfântul Pantelimon" din Capitală. Onțanu a dispus refacerea lăcașului – Evenimentul Zilei (Ionuţ Fantaziu, Antoaneta Etves)
Biserica "Sfântul Pantelimon" a fost cuprinsă de flăcări aseară, în jurul orei 20.00, iar turla s-a prăbușit. Pompierii s-au luptat mai multe ore cu focul și au reușit să stingă flăcările aproape de miezul nopții.

Un foc puternic a mistuit Biserica Sf. Pantelimon, care se află în zona Foișorului de Foc. Flăcările au pus la pământ turla lăcașului de cult. Din cauza vântului puternic care a întețit flăcările, pompierii au avut nevoie de șapte autospeciale.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) București, Ovidiu Pană, a declarat că pompierilor le-a fost imposibil să decoperteze turla din lemn și să o salveze de flăcări pentru că era căptușită cu tablă, iar intervenția a trebuit să se facă de la distanță.

Din fericire nu au fost victime, însă lăcașul a fost distrus. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe au spus că e „o dramă”, biserica fiind o clădire istorică. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a spus că cei trei preoți ai bisericii și câțiva credincioși au scos în timp util icoanele de valoare, dar și moaștele Sfântului Pantelimon.

Martorii care se aflau în zonă în timpul izbucnirii incendiului spun că acesta ar fi pornit de la o petardă aruncată în curtea bisericii. Pompierii urmează să stabilească exact cum de la ce a început incediul.

Biserica "Sfântul Pantelimon" este una dintre cele mai frumoase biserici din Bucureşti. Catapeteasma, cu pictură veche, şi lemnăria interioară sunt adevărate opere de artă. Acestea nu au fost distruse în timpul cutremurul din 1977, atunci când pereţii s-au fisurat, iar frontonul a trebuit demolat şi zidit din nou.

Din 14 ianuarie se vor ține din nou slujbe. Slujbele religioase de la Biserica Sfântul Pantelimon se vor oficia din nou începând de sâmbătă, 14 ianuarie, a hotărât Primarul Neculai Onţanu care a şi început lucrările de reparaţii marţi dimineaţă. Echipele de muncitori, coordonaţi de Primarul Onţanu, au montat deja schele pentru realizarea lucrărilor de demolare a resturilor de la turla arsă a bisericii şi construirea unei turle noi, schimbarea integrală a acoperişului, precum şi înlocuirea întregii instalaţii electrice a bisericii.

Prezent la faţa locului încă de la primele ore ale zilei de marţi, edilul sectorului 2 a stabilit, împreună cu specialiştii, detaliile lucrărilor de reconstrucţie a lăcaşului, în aşa fel încât enoriaşii din zona Foişorul de Foc să poată veni în continuare, chiar de sâmbătă la slujbele religioase. Impresionat de sprijinul şi grija manifestată de cei peste 50 de locuitori din apropiere, care au fost alături de preotul paroh când pompierii luptau cu flăcările, Primarul Onţanu i-a asigurat că lucrările de refacere a sfântului locaş se vor desfăşura în cel mai scurt timp şi vor fi de calitate.

Din fericire, icoanele şi toate celelalte obiectele de cult au fost salvate, ca urmare a intervenţie prompte a tuturor celor prezenţi la intervenţia de stingere a focului. Pagubele materiale au fost produse doar la construcţie.

11 IANUARIE 2012: De la "Focul cel Mare", la cel de la Sf. Pantelimon – Evenimentul Zilei (Andrei Udişteanu)
Istoria Capitalei e plină de incendii devastatoare, cel de la Biserica Sf. Pantelimon fiind doar ultimul dintre ele. În 1847 a fost înregistrat cel mai mare dezastru provocat de foc.

Era zi de Paşti. 23 martie 1847. Bucureştiul cu mahalele lui construite din lemn, cu acoperişuri cu şindrilă sau trestie, îşi petrecea încă o zi sub domnia lui Gheorghe Bibescu.

În Ţara Românească, cu doar câteva zile înainte, se făcuse istorie. Fuseseră eliberaţi "toţi ţiganii mitropoliei, ai episcopiilor, ai mănăstirilor şi metocurilor, ai bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public“, după cum arată documentele vremii.

Departe, peste întreaga Europă Occidentală şi încă un ocean, se născuseră "nume mari": Alexander Graham Bell şi Thomas Edison, inventatorii americani ale căror idei aveau să schimbe soarta omenirii, veniseră deja pe lume, primul pe 11 februarie, celălalt pe 3 martie.

Iar la Bucureşti, în sfântă zi de Paşti, în casa "culceresei Drăguneasca", feciorul acesteia se ţinea numai de prostii. Băiatul a descărcat o armă în tavan, a aprins fânul din pod. Ce a urmat a intrat în istorie cu numele de "Focul cel Mare", când 20% din oraş a ars săptămâni întregi.

Focul "nu le da vreme". Incendiul de la Biserica Sf. Pantelimon din Capitală este ultimul dintr-un lung şir de astfel de dezastre. "Focul cel Mare" din 23 martie 1847 a fost însă cel mai devastator din istoria oraşului.

A cuprins repede toată partea de est a Capitalei. Poetul Anton Pann, unul dintre cei păgubiţi de incendiu, a descris panica din oraş în versuri: "Căci focul grabnic nu le da vreme/ Nici să-şi îmbrace ai lor copii.../ Mulţi nu putură să fugă îndată/ I’au cuprins focul din patru părţi.../ Fugea la margini, la câmp afară/ Fieşcare’ncotro vedea".

Turcii au aprins oraşul. Bucureştiul avea la momentul "Focului cel Mare" 100.000 de locuitori şi o brigadă de pompieri proaspăt înfiinţată. Au murit cincisprezece oameni în zilele acelea. Şi au ars aproape 2.000 de clădiri.

Pagubele materiale au fost imense, însumând 55 de milioane de lei la acea vreme.Capitala nu era însă străină de incendii până la acea dată. Înainte de "Focul cel Mare", turcii au aprins Bucureştiul deja de două ori. Odată, în timpul detronării domnitorului Mircea Ciobanul.

Apoi, în octombrie 1595, la retragerea lui Sinan Paşa. Biserica Sf. Gheorghe, ridicată în 1562, a fost atunci incendiată. Lista de foc În 1704 a ars Hanul Şerban Vodă, ce se afla pe locul Băncii Naţionale de azi.

Iar în 1739, în urma unui incendiu pornit după arderea gunoiului din curtea mănăstirii Sf.Sava, "au ars mănăstirea (Colţii) toată, cu spitalurile, cu spiţăriia ce era de doftorii pentru săracii den spital şi biserica", după cum descrie un document al Academiei Române. Palatul Regal a ars şi el, în 1926.

Banca Agricolă, Fabrica de Pâine şi Teatrul Naţional, un an mai târziu. Iar în comunism, în aprilie 1978, a ars Magazinul Victoria. În secolul XX, însă, pompierii aveau ceva mai multe soluţii decât apa din Dâmboviţa, cu care erau stinse incendiile înainte de 1900.

Oameni special antrenaţi să stingă focurile îşi riscau viaţa la fiecare astfel de intervenţie. În 2010, la incendiul de la complexul "Dragonul Roşu", a fost înregistrat ultimul caz când şi-a pierdut viaţa un pompier. Ionuţ Ungureanu nu a mai reuşit să iasă din flăcări. A fost avansat în grad post-mortem. Dar tatăl acestuia, îndurerat de pierdere, şi-a luat viaţa anul trecut.

20% din Bucureşti a ars în urma celui mare incendiu înregistrat în Capitală, stârnit, pe 23 martie 1847, de un copil ce se juca cu o armă

TRECUTUL BISERICII ARSE. Cutremure, ocupaţii străine şi incendii. Patimile de la "Sf. Pantelimon". Biserica Sf. Pantelimon din Capitală, care a ars luni noapte, a trecut în cei peste 250 de ani de existenţă printr-o serie de dezastre care i-au modificat forma şi aspectul. Primăria sectorului 2 a decis, ieri, repararea de urgenţă a locaşului. Avaria principală a suferit-o turla, care s-a şi prăbuşit, în flăcări.

Construită din lemn, biserica a fost atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752. Este menţionată şi în "Bibliografia monumentelor feudale din Bucureşti" a Banului N. Cantacuzino.

În anul 1790, în locul bisericii de lemn a fost construită una din piatră, de către preotul Ivan ot Silvestru. Forma bisericii din 1790 se regăsea pictată pe cutia milei, după cum ne informează un site de internet dedicat aşezământului.

Printre cutremure. Seismul din 1838 a avariat grav biserica. A fost prima oară când natura a pus la încercare aşezământul. Astfel, în anul 1866 s-a hotărât construirea lui în forma de astăzi. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872.

Între anii 1839-1895, după cum e menţionat în istoricul bisericii, în jurul acesteia existau chilii care se închiriau sau erau locuite de cei care lăsau preoţilor, după moarte, bunurile lor. Aici a existat şi un cimitir de la care s–au mai păstrat numai două cruci de piatră, tăvălugul urbanistic al anilor acoperind urmele mormintelor.

Pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei, condusă la anul 1863 de cântăreţul Radu Simionescu, ajutat de paraclisierul Enache Teodorescu, care, ajungând şi el cântăreţ, conduce şcoala mai departe, până către anul 1900.

Între 1921–1926, la biserică se fac mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. Se instalează inclusiv lumina electrică. A urmat al doilea cutremur important care a pus la încercare trăinicia clădirii. În 9–10 noiembrie 1940, acesta a avariat grav biserica.

Astfel, în 1942, clădirea a fost "legată cu fier", se arată în istoricul locului. Au fost făcute "străni noi", s–a introdus un clopot nou (1943) în locul celui vechi, luat de armata germană în timpul ocupaţiei din timpul Primului Război Mondial.

Cutremurul din martie 1977, care avea să traumatizeze Capitala şi să ducă la modificarea arhitecturii în stil realist-socialist, nu a iertat "Sf. Pantelimon". În urma lui, s-au fisurat pereţii şi a fost nevoie să se zidească un nou fronton.

11 IANUARIE 2012: Arhiepiscopia Bucureştilor ajută biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti - BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR
Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa sa din 10 ianuarie 2012, a hotărât acordarea, în primă fază, a unui ajutor în valoare de 50.000 lei Parohiei Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti.

În seara zilei de 9 ianuarie 2012, s-a produs un incendiu care a provocat distrugerea turlei altarului şi alte grave daune locaşului de cult cu hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Protoieria II Capitală. În urma incendiului, biserica a devenit improprie desfăşurării cultului.

Ajutorul financiar alocat este destinat reabilitării în regim de urgenţă a interiorului bisericii, în vederea reluării activităţii liturgice.

10 IANUARIE 2012: Biserica Sfântul Pantelimon, mistuită de flăcări. Turla s-a prăbuşit – RTV

Incendiul izbucnit, luni seară, la Biserica Sfântul Pantelimon din Capitală a fost stins la 23.25, după aproximativ trei ore de intervenţii, a declarat, pentru Mediafax, purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti, Ovidiu Pană.

Un incendiu puternic s-a produs luni seară în Capitală. Turla bisericii Sfântul Pantelimon a luat foc, iar flăcările s-au extins şi au distrus complet interiorul aşezământului de cult. Biserica este situată în apropiere de Calea Moşilor, în zona Foişorului de Foc. În urma incendiului puternic şi turla lăcaşului de cult a fost mistuită de flăcări şi s-a prăbuşit.

Pompierii au acţionat cu şapte autospeciale, dar vântul care a înteţit flăcările le-a îngreunat intervenţia. În zonă a sosit şi un echipaj SMURD, dar din fericire în urma incendiului nu au fost înregistrate victime.

Purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti, Ovidiu Pană, a spus că turla era din lemn căptuşit cu tablă, ceea ce a făcut dificilă decopertarea. Gravitatea situaţiei i-a determinat pe pompieri să acţioneze de la o distanţă sigură."Nu avem încă informaţii de la ce a izbucnit incendiul. Intervenţia a fost dificilă pentru că incendiul se manifesta în exteriorul turlei. Nu a existat riscul ca focul să se extindă la imobilele din jur. Vieţile pompierilor au fost puse în pericol. Exista riscul ca anumite bucăţi din turlă să cadă peste ei", a declarat Ovidiu Pană, purtător de cuvânt al ISU Bucureşti.

O radiografie a situaţiei a fost făcută la România Tv şi de primarul sectorului 2, Neculai Onţanu: "Biserica va fi refăcută, nu demolată. Interiorul a fost distrus complet".

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a declarat la România TV: "Este o dramă. Biserica este un obiect istoric, una dintre cele mai reprezentative de pe raza sectorului 2. Din fericire, cei trei preoţi şi câţiva credincioşi au scos în timp util din biserică icoane de valoare şi sfintele moaşte ale Sfântului Pantelimon".

Incendiul a fost semnalat în jurul orei 20.00. Potrivit primarului sectorului 2, Neculai Onţanu, focul a izbucnit de la artificii aruncate în zonă.

Biserica Sf. Pantelimon este una dintre cele mai frumoase şi vechi din Capitală. Lăcaşul de cult este construit din lemn şi a fost atestat documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica, din iulie 1752. Cutremurul din 1838 a avariat grav biserica, iar în anul 1866 s-a luat iniţiativa construirii bisericii, în forma pe care o vedem astăzi. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872.

10 IANUARIE 2012: Biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti a ars la 50 de metri de Muzeul Pompierilor – Adevărul (Mălin Bot, Florin Stoican, Ovidiu Marincea )
Un incendiu a izbucnit, luni seară, la biserica Sfântul Pantelimon din Bucureşti. Pompierii se luptă de aproape trei ore să stingă flăcările. Din blocul de vizavi de lăcaşul sfânt, 10 femei "înarmate" cu mături şi făraşe au intrat în biserică pentru a începe curăţenia de după incendiu, deşi se mai văd scântei care sar din turla prăbuşită.

Prezent la faţa locului, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a declarat exclusiv pentru reporterii ADEVĂRUL: "Acum câteva ore s-a produs un incendiu aici la biserica Sf. Pantelimon. Urmează ca pompierii să determine cauza exactă. E posibil să fie vorba despre un scurtcircuit, deşi se avansează şi alte cauze. Din păcate pagubele sunt foarte mari, turla bisericii s-a prăbuşit şi a antrenat după ea mai multe stricăciuni şi e greu să refaci într-un timp foarte scurt ceea ce s-a stricat.

Din fericire, biserica este asigurată. Se va lua legătura cu asiguratorul în această seară care va suporta integral cheltuielile pentru reamenajarea ei ca atare. Mâine dimineaţă sunt necesare câteva lucrări de punere în siguranţă a clădirii. Aici va trebui să se slujească. Preoţii vor vedea cum.

Am vorbit cu preotul paroh care e încă în stare de şoc. El a spus că ar fi posibil de la nişte artificii care au luat foc. În turlă nu sunt instalaţii electrice, iar incendiul acolo s-a produs. Vom vedea pompierii ce concluzii vor trage până la urmă".

"Noi am fost anunţaţi la ora 20.14. S-a intervenit cu şase autospeciale cu apă şi spumă, de descarcerare şi echipaj de prim-ajutor. Până în momentul de faţă, nu există nici o victimă în urma incendiului, pagubele fiind turla şi lucrurile peste care aceasta a căzut înăuntru. O comisie se va întâlni mâine şi va ancheta cauza producerii incendiului. Am întâmpinat dificultăţi din cauza străduţelor foarte înguste, dar şi pentru că focul a fost la partea superioară a turlei şi a trebuit să lucrăm de pe scări", a declarat pentru ADEVĂRUL Ovidiu Pană, şef relaţii publice la ISU Bucureşti.

Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu a venit la Biserica Sf. Pantelimon. El a stat de vorbă cu preoţii şi pompierii. Incendiul nu a fost stins încă, dar totul este sub control. Pompierii şi vecinii adunaţi la faţa loculuiscot obiecte şi bucăţi de lemn ud din biserică.

Preoţii au reuşit să scoată icoanele din Biserică. Focul a izbucnit in jurul orei 20, în turla bisericii şi apoi s-a extins. Pompierii cred că este vorba despre un scurtcircuit. Pompierii au dus o adevărată luptă să salveze turla şi catapeteasma. Turla a fost construită din lemn şi acoperită cu tablă, iar pompierii au fost nevoiţi să dea tabla jos pentru a putea stinge focul.

Biserica Sf. Pantelimon este una dintre bisericile vechi din Bucureşti, fiind ridicată în secolul al XVIII-lea. Aceasta se află în apropierea Pieţei Foişorul de Foc, între Bulevardul Ferdinand şi Calea Moşilor, având ca hramuri Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi Sf. Cuvioasă Parascheva. Construită pe locul unei vechi biserici de lemn, prima datând din 1752, cea de a doua din 1790, actuala formă a bisericii Sf. Pantelimon a fost finalizată, conform pisaniei, la 11 aprilie 1876. În anul 2008, cu ajutorul credincioşilor, biserica a fost împodobită cu diverse obiecte de cult, candele, iconostase, strane, potrivit Wikipedia.

Din anul 2008, Biserica adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.

10 IANUARIE 2012: INCENDIU la Biserica Sfântul Pantelimon din Bucureşti. O parte din turlă s-a prăbuşit – Mediafax
Un incendiu puternic a izbucnit, luni seară, la Biserica Sfântul Pantelimon din Bucureşti. Incendiul a fost stins după trei ore.

În urma incendiului s-a prăbuşit o parte considerabilă din turla bisericii, căzând şi candelabrul. Totodată, focul, dar şi apa cu care s-a intervenit pentru stingerea flăcărilor, au distrus şi picturile, a spus Pană.

Gravitatea situaţiei i-a determinat pe pompieri să acţioneze de la o distanţă sigură. ISU Bucureşti a acţionat pentru stingerea incendiului cu şase autospeciale cu apă şi spumă, două autoscări mecanice, două echipaje de descarcerare şi unul de prim ajutor.

În urma incendiului nu au fost înregistrate victime. Incendiul a fost anunţat la 20.12. Preoţii şi enoriaşii au reuşit să scoată icoanele din biserică.

10 IANUARIE 2012: Incendiu DEVASTATOR la biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti. Turla s-a prăbuşit – Realitatea Tv
Un incendiu a izbucnit luni seară la biserica Sfântul Pantelimon din Capitală. Turla bisericii s-a prăbuşit la două ore după izbucnirea incendiului. După o intervenţie de aproximativ trei ore şi jumătate, pompierii au reuşit să stingă flăcările.

Pompierii s-au deplasat pentru stingerea focului, care a izbucnit în jurul orei 20 în turla bisericii, dar apoi s-a extins. ISU Bucureşti a anunţat că pericolul ca focul să se extindă la casele din jur, aflate la peste 30 de metri de biserică, este foarte mic.

La două ore după venirea pompierilor, care au intervenit cu şase autospeciale cu apă şi spumă, o parte din turla bisericii s-a prăbuşit. Focul a fost foarte greu de stins deoarece flăcările erau la mare înălţime (în turlă), iar turla era construită din lemn şi acoperită cu tablă.

"Este foarte dificil deoarece se intervine în partea superioară a bisericii, la turlă", a spus Ovidiu Pană, de la ISU Bucureşti. Nu au existat victime, deorece în biserică nu se afla nimeni la momentul izbucnirii incendiului. Pagubele materiale sunt însă însemnate. Se pare că incendiul a fost provocat de un scurt-circuiat, dar o anchetă va stabili exact cauza.

"Sfântul Pantelimon" este una dintre cele mai frumoase biserici din Bucureşti. Catapeteasma, cu pictura ei veche, şi lemnăria interioară sunt adevărate opere de artă. Acestea nu au fost distruse în timpul cutremurul din 1977, atunci când pereţii s-au fisurat, iar frontonul a trebuit demolat şi zidit din nou. Structura bisericii şi unele decoraţiuni datează tocmai din secolele XVIII-XIX. Biserica adăposteşte şi moaştele Sfântului Pantelimon. După ce a văzut că turla este cuprinsă de flăcări, preotul a intrat şi a reuşit să recupereze câteva icoane de mare valoare.

Biserica "Sfântul Pantelimon" se află în apropierea Pieţei Foişorul de Foc, între Bulevardul Ferdinand şi Calea Moşilor.

10 IANUARIE 2012: Biserica Sf. Pantelimon, cuprinsă de un incendiu violent. Turla s-a prăbuşit – Jurnalul Naţional (Alexandru Radescu)
ISU Bucureşti a acţionat pentru stingerea incendiului cu şase autospeciale cu apă şi spumă, două autoscări mecanice, două echipaje de descarcerare şi unul de prim ajutor.

Incendiul de la Biserica Sf.Pantelimon din Bucureşti (zona Foişor) a fost anunţat la ISU la 20.12, intervenţia echipajelor de pompieri fiind una dificilă. Focul a fost stins după trei ore, neînregistrându-se victime. În urma incendiului s-a prăbuşit turla bisericii, căzând şi candelabrul. Totodată, focul, dar şi apa cu care s-a intervenit pentru stingerea flăcărilor, au distrus şi picturile, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti, Ovidiu Pană, citat de Mediafax. Potrivit lui Pană, turla din lemn căptuşit cu tablă a făcut dificilă decopertarea. ISU Bucureşti a acţionat pentru stingerea incendiului cu şase autospeciale cu apă şi spumă, două autoscări mecanice, două echipaje de descarcerare şi unul de prim ajutor.

Din fericire, o parte din icoanele din biserică au fost salvate de preoţi şi enoriaşi, aceştia reuşind să le scoată la timp din lăcaşul de cult.

Având în vedere că biserica era închisă la ora declanşării incendiului, se bănuieşte că focul a pornit de la un scurtcircuit. Preotul bisericii a declarat că în turlă nu există cabluri electrice sau alte surse de curent electric. Pe de altă parte, unii martori citaţi de postul Realitatea au declarat că focul ar fi izbucnit de la nişte artificii aruncate de persoane din zonă.

Istoric. Biserica veche, construită din lemn a fost atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752. În anul 1790, în locul bisericii de lemn - după cum se menţionează într-o pisanie săpată în piatră cu litere chirilice – a fost construită una din zid de către preotul Ivan ot Silvestru (sfantulpantelimon.blogspot.com). Cutremurul din 1838 a avariat grav biserica, drept urmare, în anul 1866, s-a luat iniţiativa construirii bisericii în forma pe care o vedem astăzi. Biserica adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Între anii 1839-1895, în jurul bisericii, existau chilii care se închiriau sau erau locuite de cei care lăsau bisericii, după moarte, bunurile lor. În preajma bisericii, a existat cândva, un cimitir de la care s–au mai păstrat numai două cruci de piatră. Pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei. Cutremurul din martie 1977 a produs bisericii avarii semnificative: fisurarea pereţilor şi dizlocarea frontonului care a trebuit demolat şi zidit din nou. Catapeteasma, cu pictura ei veche, precum şi lemnăria interioară, n-au suferit nici o stricăciune la cutremur. Lucrările de consolidare au fost finalizate în anul 1979, menţinându-se aspectul exterior şi interior.

10 IANUARIE 2012: Devastating fire at St. Pantelimon Church in Bucharest. Bell tower collapses
A fire broke out at St. Pantelimon Church in the capital on Monday evening. The church’s bell tower collapsed two hours after the fire broke out. After an intervention of almost three hours and a half, firefighters managed to put the fire out.

A considerable part of the bell tower collapsed in the blaze. Furthermore, both the fire and the water used by firefighters to put it out destroyed the paintings.

The Bucharest Emergency Situations Inspectorate intervened with six fire trucks, two extrication teams, a first aid team. There were no victims in the fire.

The house of priest Bogdan Teleanu, from the Romanian Patriarchy, is located in the courtyard of the church. The priest said there were no electrical wires or other sources of electricity in the bell tower.

St. Pantelimon is one of the most beautiful churches in the capital, with part of its structure and decorations dating back to the 18th-19th century. The church also hosts the relics of St. Pantelimon. It is located near the Foisorul de Foc Square, between Ferdinand Blvd and Calea Mosilor.

9 IANUARIE 2012: Incendiu la Biserica Sfântul Pantelimon din Capitală - BASILICA şi cotidianul ZIARUL LUMINA
Un incendiu a izbucnit aseară la biserica Sfântul Pantelimon din Capitală. Turla bisericii s-a prăbuşit la două ore după izbucnirea incendiului. După o intervenție de aproximativ trei ore şi jumătate, pompierii au reuşit să stingă flăcările.

Din biserică au fost recuperate Icoane foarte vechi precum şi Sfintele Vase după cum a precizat pentru Radio TRINITAS părintele Bogdan Teleanu, preot slujitor la această biserică.

'Cu ajutorul enoriaşilor am scos icoanele care erau valoroase, Sfânta Evanghelie şi tot ce era pe Sfânta Masă; am reuşit să scoatem chiar şi icoane din catapeteasmă. Slavă Domnului că şi catapeteasma nu pare a fi fost afectată, doar atât că scoţând icoanele, de teama incendiului, sunt mici daune la catapeteasmă care este extrem de valoroasă. În schimb turla mare a bisericii, care era din lemn capitonat cu tablă, s-a prăbuşit pentru că lemnul a ars mocnit şi în cele din urmă nu a mai putut fi salvată”, a mărturisit părintele Bogdan Teleanu slujitor la biserica Sfântul Pantelimon din Capitală

Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872, lucrările de construcţie fiind executate după planurile arhitectului Nae Cucu. Biserica a fost picatată de G. Stoenescu, un elev al lui Gh. Tătărescu. Atât tâmpla – lucrată de sculptorul Petre Babic –, cât şi amvoul, jilţurile datează din anul 1873. Poleitul tâmplei şi amvonului a fost executat în anul 1875 de Franz Ferdinandy. Construcţia bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876.

SCRISOARE DE SUSTINERE DIN PARTEA PAROHIILOR INVECINATE

2012-01-21T10:47:00.000-08:00

Preacucernice Parinte Paroh,
Preacucernici Parinti,

Iubiti credinciosi,

Noi, preotii si credinciosii de la parohiile Iancu Vechi - Matasari si Iancu Nou -Balaneanu suntem alaturi de dumneavoastra, fratii si surorile noastre intru credinta de la parohia Sfantul Pantelimon-Foisorul de foc, greu incercati in urma incendiului care v-a afectat biserica in urma cu doua saptamani.

Fiecare dintre parohiile noastre a trecut prin astfel de momente dificile de-a lungul existentei lor de secole, pe care le-am depasit cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintiilor ocrotitori ai bisericilor noastre, prin unitate in rugaciune si coeziunea intre noi, precum si cu sprijinul a numerosi credinciosi din alte parohii.
Desi in prezent, bisericile noastre sunt in santier pentru ample si costisitoare lucrari de finalizare a finisajelor interioare si inceperea picturii sau de consolidare si restaurare, totusi nu putem fi indiferenti fata de dumneavoastra in momentele dificile prin care ati trecut.
Ca atare, urmand indemnul Mantuitorului nostru Iisus Hristos la dragoste si intrajutorare frateasca, fiecare dintre comunitatile noastre a hotarat sa ofere cate un ajutor financiar pentru sustinerea lucrarilor de refacere a bisericii Sfantul Pantelimon - Foisorul de Foc, fiind incredintati ca exemplul nostru va fi urmat si de alte parohii din Capitala.

Asigurandu-va de rugaciunea si solidaritatea noastra, il rugam pe Milostivul Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va ajute la refacerea si restaurarea bisericii dumneavoastra cat mai curand posibil.

In numele comunitatiilor noastre parohiale, cu dragoste si pretuire,

Preot Augustin Rusu, Parohul parohiei Iancu Nou-Balaneanu
Preot Constantin Stoica,Parohul parohiei Iancu Vechi-Matasari

SCRISORI DE MULTUMIRE ADRESATE CELOR DOUA PAROHII

Preacucerniciei Sale,
Preacucernicului Părinte CONSTANTIN STOICA
Parohul parohiei IANCU VECHI-MĂTĂSARI

Preacucernice Părinte Paroh,

În numele Consiliului parohial şi al comunităţii credincioşilor parohiei Sf. Pantelimon – Foişorul de Foc mulţumim Preacucerniciei Voastre şi credincioşilor de la Parohia Iancu Vechi-Mătăsari pentru ajutorul financiar oferit şi solidaritatea manifestată într-un moment de încercare pentru biserica noastră.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească jertfa şi să vă ajute la împlinirea tuturor proiectelor pastorale, educaţionale şi edilitare ale parohiei pe care o conduceţi pe calea mântuirii.

Cu frăţească dragoste şi recunoştinţă,
Pr. MARIAN CONSTANTINESCU
Parohul parohiei Sfântul Pantelimon

Preacucerniciei Sale,
Preacucernicului Părinte AUGUSTIN RUSU
Parohul parohiei IANCU NOU-BĂLĂNEANU

Preacucernice Părinte Paroh,

În numele Consiliului parohial şi al comunităţii credincioşilor parohiei Sf. Pantelimon – Foişorul de Foc mulţumim Preacucerniciei Voastre şi credincioşilor de la Parohia Iancu Nou-Bălăneanu pentru ajutorul financiar oferit şi solidaritatea manifestată într-un moment de încercare pentru biserica noastră.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească jertfa şi să vă ajute la împlinirea tuturor proiectelor pastorale, educaţionale şi edilitare ale parohiei pe care o conduceţi pe calea mântuirii.

Cu frăţească dragoste şi recunoştinţă,

Pr. MARIAN CONSTANTINESCU
Parohul parohiei Sfântul Pantelimon
___________________
* fotografii preluate de pe site-ul http://fotosorinvoicu.ro/

Semn de binecuvantare si incurajare patriarhala

2012-01-15T09:51:00.000-08:00

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a binecuvântat astăzi, 15 ianuarie 2012, lucrările de refacere ce au avut loc la Biserica „Sfântul Mucenic Pantelimon” din Bucureşti, în urma incendiului de luni, 9 ianuarie, care a afectat turla sfântului locaş.În cuvântul de învăţătură rostit la sfârșitul slujbei de binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanţa asumării suferinţei:

„Am dorit să venim astăzi aici pentru că era nevoie să încurajăm parohia aceasta încercată greu prin paguba adusă de incendiul acestei biserici istorice cu valoare deosebită din punct de vedere istoric şi artistic şi pentru ca să aducem mulţumire lui Dumnezeu că s-a reuşit ca în timp scurt se să poată redeschide biserica, în înţeles de locaş de rugăciune, să poată fi reluate slujbele aici.

Desigur, tot ceea ce se întâmplă în viaţa unei comunităţi nu este fără sens.

Nu cunoaştem imediat sensul încercărilor din viaţa noastră şi din viaţa unei comunităţi.

Suferinţa îl scoate pe om din neutralitate, îl poate apropia de Dumnezeu mai mult şi îl poate îndepărta de Dumnezeu.

Unii se smeresc, iar alţii se revoltă în timp de încercare, suferinţă şi necaz.

În continuare, Patriarhul României a oficiat slujba Sfintei Liturghii înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi.

De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferinţa, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi într-ajutorării mai intensă, atunci suferinţa se transformă în biruinţă”.

După Sfânta Evanghelie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învăţătură în care a îndemnat la recunoştinţă faţă de toţi oamenii care ne-au ajutat în viaţă:

„Trebuie să ne gândim cât de mult cultivăm virtutea recunoştinţei ca virtute izvorâtă din credinţă adevărată şi trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru ajutorul Său, dar să mulţumim şi să pomenim în rugăciunile noastre pe părinţii după trup care ne-au născut şi ne-au crescut, pe părinţii duhovniceşti, naşi, duhovnici, pe toţi trebuie să îi pomenim în rugăciune, fie la vii dacă trăiesc, fie la cei adormiţi în Domnul dacă au trecut la Domnul. De asemenea, să mulţumim educatorilor noştri, profesorilor, dascălilor şi tuturor oamenilor care ne-au ajutat în viaţă”.

Preafericirea sa a arătat că recunoştinţa îi aproprie pe oameni de Dumnezeu: „Recunoştinţa este materialul spiritual, dacă putem spune aşa, care zideşte relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii. Din acest motiv, cea mai înaltă şi importantă lucrare a Bisericii este Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Euharistică, adică sfânta recunoştinţă. Aceasta înseamnă Sfânta Euharistie, sfânta recunoştinţă. Fiecare duminică şi sărbătoare, când aducem rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu noi ne îmbogăţim sufleteşte, noi ne ridicăm spiritual, nu Dumnezeu. El este plinătate desăvârşită, nu îi lipseşte nimic, iar noi avem nevoie să creştem prin recunoştinţă, prin rugăciunea de recunoştinţă, de laudă, de preamărire a lui Dumnezeu.

Prin această rugăciune ne familiarizăm cu Dumnezeu, devenim prietenii Lui şi iubirea Lui devine răsplată în inimile noastre. Astfel, prin recunoştinţă noi ne înduhovnicim şi ne îndumnezeim prin har şi din robi ai lui Dumnezeu devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Atât de mare este virtutea recunoştinţei, încât nimeni nu poate fără pocăinţă pentru păcate şi recunoştinţă pentru binefacerile primite de la Dumnezeu să se sfinţească, să se mântuiască, să se lumineze şi să primească deplina bucurie ca prezenţa harului Preasfintei Treimi în inima omului rugător şi recunoscător”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit „ca semn de binecuvântare şi încurajare pentru această parohie, până la refacerea, consolidarea şi restaurarea bisericii, o Cruce de binecuvântare pentru Masa Sfântului Altar, noua ediţie a Sfintei Evanghelii pictată cu icoane color, cartea Proloagele care ne arată deodată sinaxarul fiecărei zile şi învăţături din Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre”, precum şi alte cărţi apărute recent la editurile Patriarhiei Române, printre care şi Cartea Catedrala Mântuirii Neamului. Istoria unui ideal „în care se arată şi faptul că Mihai Eminescu şi Ioan Slavici au fost printre primii care au lansat ideea construirii unei catedrale ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independenţă din 1877-1878. Deci, avem o mulţime de mărturii grăitoare care ne îndeamnă să realizăm un ideal în care se exprimă credinţa, suferinţa şi biruinţa poporului român, trecând prin multe încercări”. (preluare Agenţia de ştiri BASILICA)

BISERICA ARE UN NOU PANTOCRATOR CARE SĂ O OCROTEASCĂ

2012-01-12T21:51:00.000-08:00

Prin bunavointa colegilor de la cotidianul ZIARUL LUMINA, biserica Sf. Pantelimon are un nou Pantocrator ocrotitor. Chipul Mântuitorului nostru din Turla Pantocrator (Atotţiitorul - n.n.) a bisericii Sf. Pantelimon, identic cu cel din Catedrala patriarhală, este Hristos cel ce ieri, de astăzi şi din veci, mereu Acelaşi. Sub ochii luminosi ai noului Pantocrator credincioşii fac ultimele retuşuri înainte de a începe slujbele obişnuite în biserică.

CATAPEASMA PE CARE RAMASESE DOAR ICOANA SFANTULUI SPIRIDON A SALVAT ALTARUL

2012-01-11T03:19:00.000-08:00

1. CALEA MOŞILOR. Denumirea de Calea Mosilor provine de la sărbătoarea dedicată pomenii morţilor, care în timp a luat locul denumirii Târgului din Afară (în prezent Hala Obor) unde se dădeau ştirile importante pentru obşte, erau aduşi cei certaţi cu legea, iar la capătul podului erau spânzuraţi condamnaţii la moarte. La venirea lui Grigore Ghica, acest obiceiul executarii condamnaţilor la moarte prin spânzurare în zilele în care se aduna cea mai multa lume pe pod a fost abolit, în timp ce comertul a fost impulsionat prin stabilirea zilei de joia Mosilor.

2. PODUL TARGULUI DIN AFARA (astăzi Calea Moşilor). Acesta era unul dintre cele mai populare drumuri ale Bucureştiului, în special în zilele de Obor, de Târgul Moşilor, dar şi de Târgul Pantelimonului când veneau domnitorul şi boierii cu alai mare. Ei aveau obiceiul să se ducă fie la chioşcul domnesc de la Moşi, fie la mănăstirea Ghiculeştilor, la Pantelimon. Drumul, de o importanţă deosebită în acea vreme pentru mulţimea care se aduna aici, era acoperit cu bârne lungi de lemn pentru a nu se umple cu bălţi şi a se înnămoli.
3. TRECUTUL BISERICII SF. PANTELIMON (Foişorul de foc) din Bucureşti se pierde în negura vremurilor. După tradiţie, a fost construită în sec. al XVII-lea de un deţinut care a evadat din pivniţele casei podarilor ce serveau de închisoare. Această casă era situată pe Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moşilor). Deasupra acestor pivniţie se găseşte casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş. Inginerul Ion Florescu, cunoscătorul acestei tradiţii ne relatează: "… în urmă cu patru veacuri pe aici se întindea o pădure seculară de stejar, iar pe locul actualei case exista o mică poiană unde se stabilise un meşteşugar care fasona podini pentru uliţele Bucureştilor. Acesta şi-a amenajat aici o casă din bârne, alcătuită din mai multe odăi de locuit pentru el şi ajutoarele lui... Pe la începutul secolului al XVII-lea, turcii au înzestrat casa podarilor din poiana amintită cu adânci pivniţe boltite, amenajându-le spre a servi drept închisoare. Din acele vremuri se păstrează şi amintirea evadării unui deţinut, care drept mulţumire că a scăpat cu viaţă, a construit pe locul unde se ascunsese o biserică din lemn... această tradiţie se pare a se confirma prin înscrisul de la actuala biserică Sf. Pantelimon, situată în imediata vecinătate, înscris care menţionează că lăcaşul din zid a fost construit în annul 1790, pe locul unei biserici din lemn".
4. ALAIUL SFANTULUI PANTELIMON se făcea în ajunul și în ziua acestei sărbători. În ajun, la vremea vecerniei, după-prânz, mergeau în carete, mitropolitul și după el domnul, la mănăstirea Sf. Pantelimon, afară din București, unde se făcea vecernia sărbătorii; domnul se întorcea, seara. A doua zi, în ziua sfântului Pantelimon, pornea alaiul domnesc de la palat, organizat întocmai ca alaiul intrării domnului în Capitală, cu deosebire că bani nu se azvârleau. Ieșea pe Podul Mogoșoaiei, pe la Curtea Veche, pe Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Era atât de lung, încât capul trecea de Curtea Veche, pe când coada nu ieșise din curtea palatului. Astfel mergea înainte pe câmpia Pantelimonului, de la streajă (barieră) până la monastire; domnul și boierii erau călări, iar lumea pe jos și se ducea numai din dragoste către religiune, și mai cu seamă către Sf. Pantelimon — nume ce se traduce în limba românească: „sfânt îndeobște milostiv".
5. PĂRINTELE IVAN DE LA SILVESTRU. În anul 1790, în locul bisericii de lemn - după cum se menţionează într-o pisanie săpată în piatră cu litere chirilice – a fost construită una din zid de către preotul Ivan ot Silvestru.
6. DESPRE ŞCOALA BISERICII SF. PANTELIMON. Este îndeobşte cunoscut roul pe care l-a avut tinda Bisericii şi chiliile din jurul ei pentru luminarea neamului. Slujitorii Bisericii Sf. Pantelimon au contribuit şi ei la răspândirea ştiinţei de carte pe aceste locuri. Ultimul dască care s-a ostenit cu învăţarea copiilor la această biserică a fost cântăreţul Ioan (Enache) Teodorescu. Într-o vară, pe când se afla cu copiii la umbra pomilor, învăţându-i să scrie şi să citească, a fost văzut şi admirat de Ioan Heliade Rădulescu, care apropiindu-se şi văzându-l că este surprins de privirea lui îi zise: "...să-şi vază de învăţat copii că bine face...", mărturisindu-i că este Heliade. Din păcate, la începutul secolului nostru şcoala nu mai funcţiona.
7. SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON. Bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc adăposteşte, începând cu anul 2008, o părticică din moaştele acestui sfânt martirizat la vârsta de 21 de ani, socotit de Biserică Ortodoxă „patronul medicilor şi ocrotitorul celor bolnavi”. Chiar dacă este socotit patronul medicilor, Sfântul Pantelimon reprezintă un bun exemplu creştin de atingere a sfinţeniei prin excelenţă profesională, în general. Conform principiului creştin al „sfinţeniei la locul de muncă”, pus în practică de acest sfânt creştin care a trăit în sec. al IV-lea, omul – conştient că modul în care munceşte îl ajută la mântuire - acţionează în spaţiul public nu atât după interes, cât mai ales după virtute, urmărind desfăşurarea unei vieţi de calitate.
8. CUVIOASA MAICA NOASTRĂ PARASCHEVA. Biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc mai adăposteşte, începând cu 2009, veşmântul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva care deşi abia a atins vârsta de 27 de ani, reprezintă întruchiparea virtuţii sufleteşti a milosteniei.
9. CUTREMURUL DIN 1940. Un paroh de seama al bisericii Sf. Pantelimon: P.C. PR. GHEORGHE POPESCU-COLIBASI (1900-1974). În anul 1941 a fost numit ca paroh la biserica Sf. Pantelimon, calitate în care s-a ocupat de lucrările de restaurare ale bisericii, grav avariată de cutremurul din 1940. În 1942, biserica a fost legată cu fier. Cu acest prilej, au fost făcute străni noi, s–a introdus un clopot nou (1943) în locul celui vechi, luat de armatele nemţeşti în timpul ocupaţiei din 1916–1918. Patriarhul Nicodim i-a conferit rangul de iconom-stavrofor. A făcut parte din Comisia disciplinară a Sfintei Arhiepiscopii, din Consistoriul Protoieriei II Capitală şi, după anul 1961, din Consistoriul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Se retrage din funcţia de paroh, în anul 1969, din motive de sănătate. A editat “Ateneul Sfântului Pantelimon”, revistă a parohiei pe care a păstorit-o şi a cărei editare sperăm că parohia noastră se va învrednici să o reia în spiritul unităţii şi continuităţii care trebuie să anime viaţa bisericească ortodoxă românească. Dar, mai mult decât toate aceste lucrări, trebuie să menţionăm faptul că, în anul 1936, împreună cu P.C. Pr. Ioan Mihălcescu, fostul său profesor, a alcătuit “Viaţa şi Acatistul Sfântului Pantelimon” (lucrare aprobată de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr. 3252/7 decembrie 1937), tipărită într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită în Acatistier, începând cu anul 1972.
10. CUTREMURUL DIN 1977. In memoriam PR. IOAN F. STĂNCULESCU. În anul 1975, este numit ca preot-slujitor la Bis. Sf. Pantelimon din Bucureşti, iar în martie 1979 primeşte rangul de Iconom Stavrofor şi cruce patriarhială. Activitatea duhovnicească de la Bis. Sf. Pantelimon o va lăsa temporar la 19 martie 1979, când a finalizat lucrarile de consolidare ale bisericii după cutremurul din martie 1977. Cutremurul acesta a produs bisericii avarii semnificative: fisurarea pereţilor şi dizlocarea frontonului care a trebuit demolat şi zidit din nou. La exterior au fost săpate două centuri de beton armat legate între ele prin podul bisericii. Lucrările de consolidare au fost finalizate în anul 1979, menţinându-se aspectul exterior şi interior. După aceste lucrări, în 1979, pr. Ioan Stănculescu a fost transferat în interes de serviciu ca preot paroh la Parohia Ortodoxă Română din Göteborg (Parohia Bisericii Ortodoxe Române din Göteborg a fost înfiinţată la 1 ian. 1976. Se reîntoarce în parohia Sf. Pantelimon, în octombrie 1984.
11. INCENDIUL DIN 2012. MINUNEA DIN CATAPETEASMĂ. Atât tâmpla – lucrată de sculptorul Petre Babic –, cât şi amvoul, jilţurile şi o masă de ofrande datează din anul 1873. Poleitul tâmplei şi amvonului a fost executat în anul 1875 de Franz Ferdinandy. Construcţia bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876. În timpul incendiului, catapeteasma a scăpat în mod miraculous de flăcări, deşi jaratecul cupolei prăbuşite a trecut razant de aceasta. O singură icoană a refuzat să se desprindă de catapeteasmă în noaptea tragediei, cea a Sfântului Spiridon care a rămas să apere catapeteasma şi altarul de un dezatru total.12.Flăcările incendiului nu au mistuit credinţa enoriaşilor. Incendiul puternic izbucnit luni, 10 ianuarie 2011, la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" şi "Sfânta Cuvioasă Parascheva" de la Foişorul de Foc din Bucureşti, mistuind în întregime turla principală., nu a mistuit credinţa enoriaşilor. Credincioşii s-au mobilizat imediat şi au salvat obiectele de cult, au lucrat intens pentru a curăţi sfântul lăcaş, sperând ca în prima duminică să participe din nou la Sfânta Liturghie. Preoţii slujitori le mulţumesc că le-au sărit în ajutor în miez de noapte şi chiar i-au impresionat pe pompieri; aceştia au spus că la nici o biserică la care au mai fost nu au mai văzut aşa o solidaritate.

Preotul paroh Marian Constantinescu multumeste pentru ajutor Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor

2012-01-10T22:48:00.000-08:00

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel donează 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii Sfântul Pantelimon, afectată de incendiul de luni seara, iar mai multe locaşuri de cult din Capitală, autorităţile locale şi enoriaşi au promis sprijin pentru reluarea slujbelor la sfârşitul acestei săptămâni.

"Necazul care s-a abătut asupra bisercii noastre ne-a arăt solidaritatea preoţilor, credincioşilor autorităţilor locale şi a echipei de pompieri. Mai mult, azi am fost informaţi că Arhiepiscopia Bucureştilor ne trimite 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii. Mulţumim Preafericirii Sale, multumim tuturor celor care ne-au întins o mână de ajutor", a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, preotul paroh Marian Constantinescu.

Potrivit parohului, enoriaşii au muncit continuu luni noaptea adunând bucăţile de turlă care s-a prăbuţit, iar marţi au spălat toate covoarele din interior. De asemenea, autorităţile locale au început deja lucrări pentru realizarea unui acoperiş provizoriu, primarul sectorului 2 fiind încă de luni noaptea prezent la biserică, după ce a aflat de incendiu. (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel donează 50.000 de lei pentru refacerea Bisericii Sf. Pantelimon, afectată de incendiu - stire preluata de pe Mediafax)

Sfântul Pantelimon – moaştele şi biserica în flăcări

2012-01-10T21:43:00.000-08:00

O biserică-martir, într-o noapte de taifun, smulgând copacii din rădăcini şi acoperişurile de pe blocuri, ne aminteşte propovăduirea Botezătorului : « Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor ! »

-Mamă, dacă ne spulberă vântul casa, unde ne adăpostim? întrebau copiii, strângându-se lângă femeia, îngrijorată şi ea, de o asemenea dezlănţuire a stihiilor.
- Ne adăpostim în biserică, îşi stăpâni lacrimile mama.
Fata cea mare era plecată la lucru. Cum se va întoarce acasă pe un asemenea vânt, care te ia de pe picioare?!
Noaptea aceea a mâniei lui Dumnezeu a strâns multe familii de bucureşteni sub icoană. Fiecare şi-a reconsiderat păcatele, şi-a cercetat sufletul, întrebându-se ce jertfă personală ar putea face, pentru ca această urgie să nu ne şteargă cetatea de pe faţa pământului, căci trăim cu adevărat, în cel mai păcătos oraş românesc.

Adesea cădem în ispită, căci satana are un mod de a fi grăbit, de a ne presa cu nişte argumente ale orgoliului şi iubirii de sine, la care aproape e imposibil să rezişti. Dar Îngerul umblă să obţină repetarea probei, reexaminarea. Nu cumva am greşit din nebăgare de seamă? Să fim atenţi, căci lucrarea aceasta minunată a Păzitorului nostru se petrece mereu. Important este, măcar când ne conştientizăm căderea, să folosim ruşinarea inevitabilă, pentru a nu recădea. Dacă regretăm un păcat, nu se poate să nu ni se dea şansa de a-i demonstra Domnului că nu suntem aşa cum ne înfăţişează defăimătorul, cu trecătoarea lui victorie asupra noastră. Cumplit ar fi ca şi a doua oară să procedăm la fel, ţâfnoşi şi grăbiţi, trimiţând răspunsul la probă prin copy past, fără nici o modificare de atitudine, de parcă ar fi o simplă defecţiune tehnică în transmiterea unui mail.
În noaptea taifunului, Îngerul Domnului a adunat din toate casele promisiunile de jertfă ale mamelor, ale copiilor şi ale bărbaţilor maturi. Cele mai mari oferte au venit din partea bătrânelor neputincioase. Şi totuşi n-au ajuns. Atunci o străveche biserică, împreună cu Sfântul Panteliomon, cu sfintele lui moaşte minunat lucrătoare în altar, s-a oferit spre jertfă.

Doar atunci, petarda şmecherului care a ţintit turla bisericii de lângă Foişorul de Foc s-a aprins. A nimerit chiar în fereastra înaltă, în jaluzele, căci turla însăşi era acoperită cu tablă şi unealta satanei ar fi ricoşat.

Jertfa a fost uriaşă, pe măsura păcatelor prosperului oraş: jertfa pompierilor care, ceasuri în şir n-au reuşit să stingă incendiul, fiind nevoiţi să taie acoperişul de tablă, ca să se strecoare spre căptuşeala de lemn, cuprinsă de foc; jertfa preoţilor şi enoriaşilor, care au încercat să salveze icoanele şi sfintele moaşte.

Bolta bisericii în flăcări, prăbuşită în interior la un moment dat, putea să rănească pe vreunul din ei, dar îngerii, lucrători cot la cot cu iubitorii de sfinţenie şi gata de orice jertfă, i-au protejat.
În zori, vântul a slăbit, apoi, după încă o zi, a încetat.

Nu există eveniment care să se petreacă fără Voia Domnului. Să ne rugăm ca să-i desluşim învăţăturile ascunse. Să nu mai păcătuim cu uşurinţă, chiar dacă Iisus este gata să se jertfească iar şi iar pentru noi, spre iertarea neatentelor noastre căderi. Să ne rugăm mai mult unii pentru alţii ! (un text de Elena Frandeş publicat in LUMEA CREDINTEI din data de 10 ianuarie 2012)

Arhiepiscopia Bucureştilor ajută biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti

2012-01-10T09:40:00.000-08:00

BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR ne informează:

Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa sa din 10 ianuarie 2012, a hotărât acordarea, în primă fază, a unui ajutor în valoare de 50.000 lei Parohiei Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din Bucureşti.

În seara zilei de 9 ianuarie 2012, s-a produs un incendiu care a provocat distrugerea turlei altarului şi alte grave daune locaşului de cult cu hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Protoieria II Capitală. În urma incendiului, biserica a devenit improprie desfăşurării cultului.

Ajutorul financiar alocat este destinat reabilitării în regim de urgenţă a interiorului bisericii, în vederea reluării activităţii liturgice.

ISTORICUL BISERICII

2012-01-09T04:32:00.000-08:00

Biserica veche, construită din lemn - după cum ne informează istoricul N. Stoicescu -, a fost atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752. Mărturii despre această primă veche biserică construită din lemn întâlnim şi în „Bibliografia monumentelor feudale din Bucureşti” a Banului N. Cantacuzino.

În anul 1790, în locul bisericii de lemn - după cum se menţionează într-o pisanie săpată în piatră cu litere chirilice – a fost construită una din zid de către preotul Ivan ot Silvestru. În pisania aceasta, care se păstrează pe peretele din dreapta pronaosului, se poate citi următorul text: „Doamne, Cel ce cu puterea Ta proslăveşti pe cei ce iubesc podoaba casei Tale şi locul locaşului măririi Tale, primeşte acest sfânt lcaş, care este întru slava Ta şi cinstea şi prăznuirea marelui mucenic şi tămăduitor Panteleimon, prin osârdia robilor lui Dumnezeu: părintele Popa Ivan ot Silvestru, Constantin logofăt Bornescu şi jupân Constatin Coramzulea şi jupân Ene Mănciulescu şi cu alţi pravoslavnici creştini, care cu cât s-au îndurat şi s-a făcut în răzmeriţă, leat 1790 ”.

Preotul Ivan de la Silvestru, care a slujit la această, a pictat icoana Maicii Domnului şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi o cutie de lemn ce conţine 11 iconiţe praznicale. Forma bisericii din 1790 se regăsea picatată pe cutia de ofrande (cutia milei). Cutremurul din 1838 a avariat grav biserica.

Drept urmare, în anul 1866, s-a luat iniţiativa construirii bisericii în forma pe care o vedem astăzi. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în data de 22 mai 1872, lucrările de construcţie fiind executate după planurile arhitectului Nae Cucu. Biserica a fost picatată de G. Stoenescu, un elev al lui Gh. Tătărescu. Atât tâmpla – lucrată de sculptorul Petre Babic –, cât şi amvoul, jilţurile şi o masă de ofrande datează din anul 1873. Poleitul tâmplei şi amvonului a fost executat în anul 1875 de Franz Ferdinandy. Construcţia bisericii a fost finalizată în data de 11 aprilie 1876.

În pisania acestei biserici, care se află la intrarea în sfântul locaş, se pot citi următoarele: „Doamne, Cela ce prin omnipotenţa Ta, preamăreşti pe cei care iubesc podoaba casei Tale şi locaşul măririi Tale, primeşte şi acest sfânt locaş pe care, întru mărirea Ta şi spre cinstea şi memoria marelui tămăduitor mucenic Panteleimon, l-au înălţat robii Tăi. Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a edificat din nou, a doua oară, prin zelul şi ostenelele robilor lui Dumnezeu: Ion Rac, Stan Dorojan, H. Anghel Covaci, Niculae Boiangiu, Mincu Miulescu, Gh. Mocanu, Niculae Mocanu, Petre Deculescu, Dociu Tâmplaru, Dumitru Lipieru, Ruse Mocanu, Ştefan Mălăieru, Costache Dorojn, Nicolae Dorojan, Ion Dorojan, Nae Ionescu. Punându-se temelie, la anul mântuirii, 1872, mai 22, sub domnia M.S. Carol I, Mitropolit fiind D.D. Nifon, iar la anul 1876, aprilie 11, cu ajutorul lui Dumnezeu şi contribuţia mai multor mai multor creştini, s-au terminat cu desăvârire, fiind Mitropolit D.D. Calinic Miclescu – Epitropi foşti, în timpul clădirii: H. Anghel Covaci, Stan Dorojan şi Nae Ionescu ”.

Între anii 1839-1895, în jurul bisericii, existau chilii care se închiriau sau erau locuite de cei care lăsau bisericii, după moarte, bunurile lor. În preajma bisericii, a existat cândva, un cimitir de la care s–au mai păstrat numai două cruci de piatră. Pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei, condusă la anul 1863 de cântăreţul Radu Simionescu, ajutat de paraclisierul Enache Teodorescu, care, ajungând şi el cântăreţ, conduce şcoala mai departe până către anul 1900.Clădirea bisericii are aspect monumental şi este în formă de cruce cu două turle de lemn, turla din faţă adăpostind clopotniţa.

Între anii 1921–1926 – când sub îndrumarea arhitectului G. Vasilescu i se adaugă pridvorul deschis şi cafasul – la biserică se fac următoarele reparaţii şi îmbunătăţiri: se auresc crucile; se repară ferestrele de la turle; se refac ferestrele de la sfântl locaş, micşorându-se şi se pun vitrourile actuale, în număr de 8; se împrejmuieşte curtea bisericii cu soclu de beton pe care se aşează actualul grilaj; se pavează curtea; se instalează lumina electrică; se introduc 24 scaune de stejar; se introduce apa; se pun flori şi arbuşti în curtea ei; se înveleşte cu tablă; se reface faţada şi temelia la exterior.

Un alt cutremur, cel din 9–10 noiembrie 1940, a avariat biserica. Astfel, în 1942, biserica a fost legată cu fier. Cu acest prilej, au fost făcute străni noi, s–a introdus un clopot nou (1943) în locul celui vechi, luat de armatele nemţeşti în timpul ocupaţiei din 1916–1918. Cutremurul din martie 1977 a produs bisericii avarii semnificative: fisurarea pereţilor şi dizlocarea frontonului care a trebuit demolat şi zidit din nou. La exterior au fost săpate două centuri de beton armat legate între ele prin podul bisericii. Pe noul fronton s-a aplict icoana hramului Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, doctor fără de arginţi n mărime naturală, iar pe frontispiciul pridvorului s-a montat un serafim în loc de ochiul lui Dumnezeu, ambele turnate în rame de metal şi executate din mozaic de murano cu aur coloidal, fiind opere ale pictorului Iosif Vasu. În interir s-a înlăturat restul de pictură degradată de cutremur, pictura nouă fiind realizată de pictorul I. Achiţenie. Catapeteasma, cu pictura ei veche, precum şi lemnăria interioară, n-au suferit nici o stricăciune la cutremur. Lucrările de consolidare au fost finalizate în anul 1979, menţinându-se aspectul exterior şi interior.

În anul 2008, cu ajutorul credincioşilor , Biserica a fost împodobită cu diverse obiecte de cult, candele, iconostase, strane, exprimând dragostea tuturor închinătorilor sfântului locaş pentru Sfântul Pantelimon şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. (date culese de parintele Ioan Stanculescu)

Un paroh de seama al bisericii Sf. Pantelimon: P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi (1900-1974)

2012-01-09T04:30:00.000-08:00

VIAŢA. S-a născut la 18 martie 1900 în comuna Colibaşi – Ilfov, ca cel de al şasele copil al preotului satului de pe malul Argeşului, care, la rându-i, se trăgea dintr-o familie în care vrednicia preoţiei s-a transmis din tată în fiu. A urmat cursurile Seminarului „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti (1913-1921), în paralel cu Şcoala Normală din Bucureşti, iar în 1922, pe cea de bacalaureat a „Liceului Matei Basarab”.

Între anii 1921-1925, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, obţinând licenţa cu teza despre Sfârşitul umii după ştiinţă şi Biblie. În paralel cu teologia, a urmat cursurile Facultăţii de Litere, Secţia Istorie şi Geografie, precum şi Seminarul Pedagogic Universitar. În perioada 1922-1926 lucrează ca funcţionar la Casa de Credit a Poştelor şi la editura Cartea Românească.La data de 24 octombrie 1926 este hirotnoit diacon, iar la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, (26 octombrie 1926) a fost hirotonit preot şi duhovnic de Arhiereul Tit Simedrea chiar în Sfantul Altar al bisericii Sf. Pantelimon.

În anul 1941 a fost numit ca paroh la biserica Sf. Pantelimon, calitate în care s-a ocupat de lucrările de restaurare ale bisericii, grav avariată de cutremurul din 1940. Patriarhul Nicodim i-a conferit rangul de iconom-stavrofor. A făcut parte din Comisia disciplinară a Sfintei Arhiepiscopii, din Consistoriul Protoieriei II Capitală şi, după anul 1961, din Consistoriul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Se retrage din funcţia de paroh, în anul 1969, din motive de sănătate.

P.C. Pr. Prof. Gabriel Popescu ne povesteşte că “în zorii zilei de duminică, 1 decembrie 1974, P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi a suferit un atac cerebral (flebie, urmare probabilă a unei flebiteavută cu un an în urmă), cu hemiplagie stângă. Cu o zi îninte, de Sf. Andrei, slujise Sf. Liturghie şi predicase. Deşi starea sa se agrava cu fiecare ceas, a rămas conştient, a rostit aproape fără încetare fragmente de rugăciuni şi s-a închinat. Internat fiind la secţia de neurologie a Prof. Dr. Mareş a spitalului de pe bd. Pantelimon, în fişa de observaţii medicii au consemnat, odată cu alterarea treptată a stării sale generale, lipsa suferinţei. A închis ochii pământeşti în seara zilei de 4 decembrie 1974”.

ACTIVITATEA. În data de 27 iulie 1928, cu o parte din zestrea soţiei, a început ridicarea casei parohiale din curtea bisericii Sf. Pantelimon şi a terminat-o de construit cu contribuţia enoriaşilor. A predat religia la învăţământul primar şi liceal, la institutul Moteanu, Liceele Mihai Viteazu şi Principele Carol şi a fost îndrumător duhovnicesc al elevelor de la liceul Iulia Haşdeu. Va îndeplini şi funcţia de inspector pentru învăţământul religios.

Publică articole în diferite ziare şi reviste, precum: Betania, Puţul lui Iacob, Golgota, Betsaida, Betleemul. Din păcate, nu a mai reuşit să publice “Dicţionarul Sfintelor Evanghelii”, lucrare pe care, în momentul în care vom regăsi manuscrisul sperăm ca parohia Sf. Pantelimon să contribuie la editarea ei.

A editat “Ateneul Sfântului Pantelimon”, revistă a parohiei pe care a păstorit-o şi a cărei editare sperăm că parohia noastră se va învrednici să o reia în spiritul unităţii şi continuităţii care trebuie să anime viaţa bisericească ortodoxă românească. Dar, mai mult decât toate aceste lucrări, trebuie să menţionăm faptul că, în anul 1936, împreună cu P.C. Pr. Ioan Mihălcescu, fostul său profesor, a alcătuit “Viaţa şi Acatistul Sfântului Pantelimon” (lucrare aprobată de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr. 3252/7 decembrie 1937), tipărită într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită în Acatistier, începând cu anul 1972.

UN GEST DE ADEVĂRAT PĂRINTE DUHOVNICESC. În noaptea Slăvitei Învieri, la sfârşitul Sfintei Liturghii, dintre uşile împărăteşti, an de an, cerea iertare tuturor pentru orice supărare pe care i-ar fi pricinuit-o, cu scopul de a se putea împărtăşi deplin din bucuria Praznicului Praznicelor.

Date culese din Albumul alcătuit de familia Popescu-Colibaşi spre pomenirea P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi în anul 1975 de către Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti, 26 octombrie 2008

In memoriam Pr. Ioan F. Stănculescu (12 sept. 1935 – 12 mai 2000)

2012-01-08T21:41:00.000-08:00

Dar Domnul a fost ajutorul meu;

El m-a scos la loc larg,
Izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
(II Regi, 22. 19-20)
Pr. Ioan F. Stănculescu s-a născut la 12 sept. 1935, în Comuna Răsuceni, satul Cucuruzu, din judeţul Ilfov, într-o familie cu o îndelungă tradiţie teologică.

În urma absolvirii seminarului teologic din Curtea de Argeş (1956), obţine licenţa în teologie la Institutul Teologic din Bucureşti (1960). Va iniţia studiile doctorale în 1960, în cadrul aceleaşi instituţii, cu teza Vechea independenţă a Bisericii Ortodoxe Române (ramura de ştiinţă teologie, specializarea drept bisericesc).

Din anul 1963, Pr. Ioan F. Stănculescu desfăşoară o activitate intensă la revistele centrale ale Patriarhiei Române, Glasul Bisericii, Biserica Ortodoxă Română, Studii Teologice şi Mitropolia Olteniei, publicând recenzii şi studii de specialitate, fiind totodată implicat efectiv în boardul redacţional al revistei Glasul Bisericii.

A urmat stagii de perfecţionare în drept bisericesc la Universitatea din Viena (1971-1973), ca bursier al Patriarhiei Române. Stagiul de cercetare de la Viena a fost cel care i-a prilejuit preotului Stănculescu prima întâlnire cu ţinuturile Suediei, acolo unde la 19 martie 1979, va fi numit Paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Göteborg - a participat alături de Pr. Prof. Dr. Alexandru Ciurea (parohul Parohiei Ortodoxe Române, nou alcătuite în Stockholm) la slujba Sf. Paşti din anul 1973, în calitate de cântăreţ bisericesc.

În anul 1975, este numit ca preot-slujitor la Bis. Sf. Pantelimon din Bucureşti, iar în martie 1979 primeşte rangul de Iconom Stavrofor şi cruce patriarhială. Activitatea duhovnicească de la Bis. Sf. Pantelimon o va lăsa temporar la 19 martie 1979, când a fost transferat în interes de serviciu ca preot paroh la Parohia Ortodoxă Română din Göteborg (Parohia Bisericii Ortodoxe Române din Göteborg a fost înfiinţată la 1 ian. 1976. Pentru înregistrare, vezi: http://www.i-goteborg.se/f/409298), Suedia, pentru a se reîntoarce în parohia Sf. Pantelimon, în octombrie 1984.

Pr. Ioan F. Stănculescu slujeşte pe meleagurile scandinave aşadar, din 1979 până în octombrie 1984, în oraşul Göteborg, de pe coasta vestică a Suediei, cât şi la filialele Bisericii Ortodoxe Române, din Halmstad, Borås şi Oslo (Norvegia).

Întors în ţară, a fost ales în 1987 membru în Adunarea Naţional Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de judecător în Consistoriul Central Bisericesc.

Bogata activitate a preotului Ioan Stănculescu de pe parcursul celor şase ani petrecuţi în Suedia, cât şi importanţa aceasteia, este greu de sintetizat în câteva rânduri.

Ne vom rezuma la semnalarea câtorva întâlniri importante care au avut un ecou deosebit în presa scandinavă, cât şi în cadrul relaţiilor ecumenice din ambientul nordic al anilor '80. Lupta pentru conciliere şi mişcarea ecumenică, erau coordonatele principale sub care s-a desfăşurat activitatea noii parohii întemeiate la Göteborg.

Nu putem vorbi despre eforturile Pr. Stănculescu în organizarea Parohiei Ortodoxe din Göteborg, fără a aminti pe Birger Hassel (Birger Hassel (n. 1927), a ocupat pe parcursul a 50 de ani, mai multe funcţii administrative în cadrul Bisericii Suedeze, centrându-se cu precădere pe problemele de ordin ecumenic şi pe integrarea existenţei bisericilor ortodoxe de pe teritoriul Suediei, în viaţa suedezilor. A lucrat totodată cu probleme de integrare ale emigranţilor în spaţiul scandinav, prin respectarea orientărilor religioase ale acestora şi integrarea lor în mediul protestant. Printre publicaţii domniei sale, menţionăm: Kerstin Andersson, Birger Hassel, KFUKs och KFUMs triangelförbund (KFUK-KFUM o organizaţie triunghiulară), editura KFUK-KFUM, Göteborg, 1967; Birger Hassel, Kyrkor i Göteborg (Bisericile din Göteborg), editura Göteborgs kyrkliga samfällighets kulturnämnd, Göteborg 1982; Birger Hassel, Trianglar i samverkan: 100 år med KFUK-KFUM i Göteborg : med verksamhetsberättelse 1982 (Colaborarea triunghiurilor: 100 de ani cu KFUK-KFUM în Göteborg), editura KFUK-KFUM, Göteborg, 1983; Birger Hassel, När en främling bor hos er -: om invandrarkyrkor i Göteborg: en information från KFUK-KFUM (Când la voi locuieşte un străin – despre bisericile emigranţilor din Göteborg din partea KFUK-KFUM), editura KFUK-KFUM, Göteborg, 1991), reprezentant al Bisericii Suedeze (foto 1) - personalitate marcantă a discursului ecumenic şi un om care a fost alături vieţii bisericilor ortodoxe din Suedia, în adevăratul sens al cuvântului. Prin eforturi deosebite, l-a sprijinit mereu şi pe Ioan Stănculescu, în încercările de a găsi un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii duhovniceşti, precum şi a fondurilor necesare unei bune desfăşurări a activităţii Parohiei. Din 1938, când s-a mutat la Göteborg, Birger Hassel a ocupat mai multe funcţii în cadrul Bisericii Suedeze, a fost membru activ al organizaţiei KFUK-KFUM (Este o prescurtare pentru Organizaţie creştină de tinere (Kristliga Föreningen av Unga Kvinnor) şi respectiv tineri (Kristliga Föreningen av Unga Män) este cea mai veche şi cea mai largă organizaţie de tineret din lume. Simbolul organizaţiei este un triunghi roşu cu vârful în jos, care sugerează o percepţie de ansamblu a omului în perspectivă tripartită: corp, suflet şi spririt. Mişcarea are drept obiective, susţinerea mişcării ecumenice şi înţelegerea deplină în diversitate, având ca motto: Att ge unga en plats, en röst och en framtidstro (să oferim tinerilor un loc, posibilitatea de a-şi spune părerea şi o credinţă în viitor). Pentru istoricul organizaţiei şi alte detalii, vezi:

http://sv.wikipedia.org/wiki/KFUK-KFUM;www.kfuk-kfum.se; http://www.kfumgoteborg.se/om-kfum.), al Åboföreningen i Göteborg (unde a activat peste 30 de ani, deţinând funcţia de preşedinte al acestei importante organizaţii mai bine de 15 ani). Totodată a deţinut şi funcţia de purtător de cuvânt şi principalul motor al Ortodoxa Samarbetskommitten (Mişcarea Ortodoxă de Colaborare din Göteborg) din Göteborg.

Aceste organizaţii au participat activ şi mai participă şi astăzi, la activitatea Parohiei Ortodoxe Române din Göteborg şi le adresăm pe această cale, calde mulţumiri!

Prin grija forurilor suedeze, Pr. Ioan Stănculescu, a avut permisiunea de a oficia în biserica germană din centrul oraşului Göteborg, Cristinae Kyrka (Vezi: http://sv.wikipedia.org/wiki/Tyska_kyrkan,_G%C3%B6teborg) până la ridicare unei biserici proprii comunităţii ortodoxe române.

În Duminica Sfintei Învieri, la 22 aprilie 1979, la orele 11 (Vezi: articolul din ziarul Göteborg posten, luni 23 aprilie 1979), la invitaţia pastorului Ludwig Schater, a avut loc în Cristinae Kyrka o slujbă ecumenică emoţionantă, la care au participat şi parohul Ioan Stănculescu, ca reprezentant al Parohiei Ortodoxe Române, alături de slujitori de la parohiile altor naţionalităţi din oraş: capelanul Per-Olof Sjögren, decanul Rumold Küchenmeister, arhiepiscopul Conrad Veem, din partea bisericii estoniene, pr. Rai Huikuri, reprezentantul bisericii finlandeze din Göteborg, arhimandrit Makarios Varlas, reprezentantul bisericii ortodoxe greceşti, parohul Ludwig Schater, reprezentantul bisericii germane si pastorul Rezsö Koltai, din partea parohiei protestante maghiare din Suedia (foto 2).
Evenimentele de pe parcursul anilor în care Pr. Stănculescu a condus Parohia Ortodoxă din Göteborg se oglindesc în paginile almanahurilor anuale, apărute între 1981-1983, tipărite la Göteborg. Scrisorile de mulţumire pentru primirea acestor publicaţii, semnate de personalităţi şi organizaţii din Suedia, cât şi din Europa, reproduse în paginile almanahului, stau mărturie pentru interesul viu pentru activităţile bisericii ortodoxe române din Göteborg.

Anul 1981 v-a aduce un eveniment absolut remarcabil – vizita PF Iustin Moisescu, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la invitaţia arhiepiscopului suedez, Olof Sundby. PF Iustin Moisescu, împreună cu o delegaţie formată din mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu, episcopul Antonie Plămădeală, prof. univ. dr. Alexandru Ciurea de la Institutul Teologic din Bucureşti şi Pr. Gheorghe Bogdan, redactorul revistei Glasul Bisericii, au participat la o vizită oficială în Suedia între 14-20 octombrie, care a avut un larg ecou în presa scandinavă.

Întreaga delegaţie, alături de oficialităţi suedeze (Dr. Olof Sundby, primatul Bisericii de Stat a Suediei, Monseniorii Lars Carlzon, episcop de Stockholm, Olof Herrlin, preşedintele Grupului Episcopal de Constact şi alţi reprezentanţi), au participat la Vecernia ortodoxă organizată sîmbătă 17 octombrie, la orele 18, la Biserica greacă Sf. Gheorghe din Stockholm. PF Iustin Moisescu a desemnat pentru slujbă un sobor de preoţi: Prof. Dr. Alexandru Ciurea, Pr. Ioan F. Stănculescu, Arhim. Nectarios Skourtas, reprezentând biserica greacă (foto 3).Amintim deasemeni şi vizita IPS Arhiepiscopului Adrian Hriţcu (4-9 februarie 1983) al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală. Duminică 6 februarie a fost organizată la filiala din Borås slujba Sf. Liturghii, unde IPS Arhiepiscop Adrian a slujit alături de Pr. Ioan F. Stănculescu şi Pr. Poşircă (foto 4).
În vara anului 1983, Pr. Ioan F. Stănculescu reprezintă Parohia Ortodoxă Română din Göteborg la Pelerinajul Ecumenic organizat în numele episcopului Henrik al Finlandei, alături de alţi reprezentanţi ai bisericii evanghelice-luterane, ai altor biserici ortodoxe, şi catolice. Pelerinajul a început la 14 iunie printr-o slujbă în Catedrala din Åbo, unde mitropolitul Johannes al Finlandei (Johannes (n. 1923-2010), a fost Mitropolitul Finlandei (1987-2001). Vezi: http://sv.wikipedia.org/wiki/Johannes_%28metropolit%29) a binecuvântat pe pelerini şi a avut drept scop principal sublinierea şi întărirea relaţiilor dintre bisericile de pe teritoriul Finlandei (foto 5, 6). Pelerinajul a durat nouă zile şi a însumat mai bine de 100 km parcurşi pe jos (Vezi: ÅU – Åbo Underrättelser, marţi 14 iunie 1983, p. 10; Satakunnan Kansa, 14 iunie 1983; Rannikolta Pyhäjärvelle, 15 iunie 1983, p. 12-13. ) .

Mai mult decât aceste sumare rânduri spre amintire, despre viaţa şi faptele duhovniceşti ale părintelui Stănculescu vorbesc mai bine în tăcere şi pioşenie, sufletele sutelor de persoane care l-au cunoscut fie în Suedia, fie în Bucureşti, la parohia Sf. Pantelimon, persoane cărora li s-a dăruit cu o pasiune desăvârşită, până la sacrificiu.

Dumnezeu să îl odihnească! (un articol semnat de doamna Ileana Stănculescu)

Un nou aşezământ pentru bolnavii de cancer în Bucureşti

2011-11-11T05:09:00.000-08:00

În curtea bisericii Parohiei "Sfântul Pantelimon" din Protoieria II Capitală se va ridica un aşezământ social destinat îngrijirii persoanelor bolnave de cancer, aflate în fază terminală. Construirea unui asemenea centru este necesară, având în vedere numărul tot mai mare de bolnavi de cancer.

În ajunul prăznuirii Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul a fost săvârşită slujba punerii pietrei de temelie a fundaţiei noului aşezământ de către Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal. Au participat Neculai Onţanu, primarul sectorului 2, şi numeroşi credincioşi. "Noul centru social destinat îngrijirii persoanelor bolnave de cancer, aflate în fază terminală, va avea două etaje şi mansardă, 30 de camere pentru persoane majore bolnave, aflate în fază terminală, precum şi cabinete medicale ce vor fi deservite de personal specializat pentru asigurarea asistenţei de specialitate. Ne dorim ca lucrările să fie finalizate anul viitor în luna noiembrie, pentru a putea săvârşi de sărbătoarea Sfântului Nectarie sfinţirea noului aşezământ", a precizat părintele Viorel Ionuţ Iordăchescu, consilier în cadrul Sectorului social-filantropic al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Potrivit site-ului Primăriei sectorului 2, pentru realizarea acestui proiect, Ambasada Elveţiei a aprobat, printr-un program special de finanţare, suma de 550.000 de euro, iar Primăria sectorului 2, suma de 132.000 de euro.

În Capitală mai există un centru de îngrijiri paliative închinat Sfântului Nectarie, care funcţionează de aproximativ cinci ani datorită unui parteneriat încheiat între Arhiepiscopia Bucureştilor şi Primăria sectorului 2. Deoarece numărul celor bolnavi de cancer creşte simţitor, iar mulţi dintre bolnavii aflaţi în fază terminală nu au pe nimeni, Patriarhia Română şi Primăria sectorului 2 au dorit dezvoltarea proiectului prin construirea unui nou aşezământ social.

(sursa ZIARUL LUMINA)

HRAMUL BISERICII, Reportaj Tvr, Universul credintei, 31 iulie 2011

2011-08-03T00:58:00.001-07:00

Despre subânscrisul lui Grigorie Ghica din 10 aprilie 1844

2010-11-20T04:32:00.001-08:00

POPESCU GH. EUGEN (în „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1971, pp. 128-142): "După subscrisul lui Grigorie Ghica din 10 aprilie 1844, Bisericii Sf. Pantelimon i se măsoară terenul, fixându-i-se un embatic anual de 22 de lei (Anexa 1), fără să poată dovedi vreun privilegiu".

ANEXA 1 (cf. Catagrafie de zestrea şi starea mişcătoare şi nemişcătoare a sfintei biserici din mahalaoa Pantelimonu pe annului 1862, Ianuarie I-iu, p. 4-4, verso):

"Lei 65 doi galbeni împărăteşci: am dat lui Matache popescu arendaşu ce au ţinut ,oşiea răposatului Grigoriie Ghica Voevod: în care să află biserica clădită. pentru măsurătoarea locului: şi pentru scosul contractului de la Măriea sa Doamna".

"Lei 6. Am dat inginerului ce au măsurat locul: şi s-au hotărât embaticul: biserici câte lei: 10: pă anu".

"Lei 60 am dat i parte D: Matache Popescu pentru un loc ce sau mai cumpărat în vremea fostului epitrop Nica embaticu pă 5 ani: ce sau aşăzat câte lei 12 pe an: bet (casa) din curtea biserici". (cf. Dosarul nr. 175, 1838-1861, p. 9)

Să dă acestu inscrisu sfintei biserici a Pantelimonului spre a fi ştiutu că după orînduiala ce s-au făcut la cei ce au locuri şi binale pe moşia nostră Colentina, s-au măsurat şi curtea sfintei biserici şi au eşit faţa stînjeni două zeci şi nouă lungu pe amândouă părţile cîte stînjeni patru zeci şi doi, fund stînjeni treisprezece, şi prin bună învoială s-au aşezatu ca să plătească acestă sfît biserică cîte lei zece pe tot annului, iar vin şi rachiu nu va fi slobod a ţinea pe acestu locu, fără ştirea îmvoiremi şi pentru a fi teminic acestu aşezămînt am dat acestu înscrisu la sfînta biserică spre a rămînea în pace, pădindu-se această învoială. Annului 1844 Apriliu 10" (subscrisu) Grigore Ghica, Văpseaua Negra N.O. 216

"Mai cumpărînduo casă asfînta biserică a Pantelimonului alătura cu curtea bisericii tot pe moşia no(a)stră Colentina de la Nica Gembaşu, şi arătându-se dupe orînduială i s-au făcut măsurătorea locului şi au eşit stînjeni zece, lungu pe amîndouă părţile cîte stînjeni septesprezece, fundul stînjeni nouă, palme patru şi prin bună învoială s-au aşezatu cu cassa ca să plătească pă tot annului chiria pămîntului cîte lei doisprezece şi plătindu-i la vreme şi la sorocu, să aibă a stăpîni în pace, iar neplătindu-i la vreme şi la soroc, atunci să va da casa altuia; vin şi rachiu să nu fie slobod acellu locu a vinde fără ştirea şi învoire, şi pentru a se păzi acestu înscrisu s-au făcut două assemenea. 1844 aprilie 10". (subscrisu) Grigore Ghica, Văpseaua Negra N.O. 217

Casa Grigore Ghica in analele parohiei bisericii Sf. Pantelimon de la Foisorul de Foc

2010-11-20T00:15:00.000-08:00

Biserica Sf. Pantelimon - semn doveditor pentru împietrirea hotarului mănăstirii Pantelimon. Biserica veche, construită din lemn - după cum ne informează istoricul N. Stoicescu -, a fost atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752. Această menţiune o regăsim transcrisă în lucrarea "Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti" de Al. G. Galaşescu (şeful serviciului spitalelor), Bucureşti, Tipografia G.A Larareanu, str. Episcopiei 3, 1899, p. 196: "... şi de acolo curmeziş spre meză-zi, pe lângă un lac ce este dinaintea bis. sf. Pantelimon, drept la oborul târgului de afară, (...)". Explicaţia acestui pasaj o regăsim la L. Moga în "Lămuriri cu privire la vechimea bisericii Sf. Pantelimon din Bucureşti", care zice: "Ocupându-mă în de aproape de moşia ce a stăpânit mănăstirea Pantelimon chiar în lăuntrul hotarului bucureştean, în partea de Răsărit, am găsit în publicaţia lui Gălăşescu testamentul în extenso al Voevodului ctitor Grigore Ghica-Vodă, din Iulie 1752, care ni dă amănunte interesante în ce priveşte această biserică de lângă Foişorul de foc. Se spune anume aici că s-a "afierosit" mănăstirii Pantelimon "moşie aici în Bucureşti", arătându-ni în amănunţime şi "semnele" acelei moşii. Cu privire la partea ce ne interesează, se spune aici că "hotarul trece pe lângă un lac ce este dinaintea bisericii Sf. Pantelimon", ducând drept la oborul Târgului de Afară. acolo unde, mai târziu, în 1768, s-a zidit biserica Oborului Vechiu, înglobând în incinta altarului şi prea-frumoasa cruce ridicată la 1735 de Mogoş Serdarul. Deci, în domnescul hrisov se arată precis că biserica Pantelimon exista încă dinainte de 1790, şi, fiindcă în 1752 este menţionată ca semn doveditor pentru împietrirea hotarului, aceasta ne face să credem că numita biserică e chiar din prima jumătate a veacului al XVIII-lea" (în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", Aşezământul tipografic Datina Românească, Vălenii de Munte, anul XXX, fasc. 94, ocotmbre-decembre 1937, p. 176).

Terenul bisericii Sf. Pantelimon. Conform Procesului Verbal nr. 18566/1940, redactat de Comisiunea pentru înfiinţarea Cărţilor funciare în Bucureşti, pr. paroh Gheorghe Creţu a cerut înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3 665 mp şi a bisericii Sf. Pantelimon, precum şi a două corpuri de casă pe baza posesiunii şi cu titlul de cumpărare de la Casa Grigore Ghica în baza unor documente printre care se numară şi sinetul din 10 aprilie 1844 „Vapseaua de Negru[0] nr. 216” (c. Proces Verbal nr. 18566/1940 din Cartea funciară din 1940)”. Acest sinet atestă calitatea de proprietar a Parohiei bisericii SF. PANTELIMON asupra a cca. 3 900 mp din terenul situat în curtea bisericii cu acelaşi nume.

Conţinutul sinetului îl regăsim şi în CATAGRAFIA DE TOATE ODOARELE ŞI LUCRURILE BISERICII SF. PANTELIMON DE AICI DIN BUCUREŞTI, AN 1859, care se mai află încă în Arhiva Mitropoliei Ungrovlahiei, Dosar 3235/1843, Biserica Sf. Pantelimon. Alte hârtii, sineturi[1] ale bisericii Sfântul Pantelimon care s-au găsit în privinţa locului ce-l are Sfânta biserică pe seamă:

Leat 1844, aprilie 10, nr. 216, înscrisul lui Grigore Ghica ce-l dă bisericei Sfântului Pantelimon pentru locul curţii bisericii ce este în faţă de stânjeni[2] 29, şi lungul pe de amândouă părţile câte stânjeni 42, iar fundul stânjeni 13, pentru care să plătescă chiria pe an câte lei 10 cum şi în dosul acesteia[3] alt înscris sub numărul 27 pentru locul ce am cumpărat bisericii alături cu curtea ei de la Nica Geambaşu, care, măsurându-l au ieşit în faţă stânjeni 10, lungul pe amândouă păţile câte stânjeni 17 şi fundul stânjeni 9, palme[4] 4, pentru care se plăteşte embaticul[5] pe an lei 12, iar neplătind la vreme se va da pe ea vin şi rachiu să nu fie slobod a se vinde fără de învoire şi pentru a se păzi acest înscris s-au făcut două asemenea. S-au primit toate de sub iscălitul epitrop prin dicasteria[6] sfintei mitropolii: ALECU DUMITRU EPITROP. Aşternutele lucruri în această catagrafie – zestre a bisericii din mahalua Pantelimonului predându-se toate în primirea domnului epitrop al acesteia prin dicasterie se încredinţează după rânduială 1859, octombrie 29.

Semnează: Teodorit Sinodor[7], Axentie Argeşiul[8], Grefier: Ion Nisipeanu

[0] La inceput Bucureştiul a fost impartit in cinci subdiviziuni numite plase sa plasi. La sfarsitul secolului al XVIII-lea erau mentionate in Bucuresti plasa Targul, plasa Podul Mogosoaiei, plasa Targul de Afara, plasa Brosteni si plasa Gorgani. La inceputul secolului al XIX-lea, plasile se transforma in "culori", "vapsele" sau "boiele" si ele la randul lor tot in numar de cinci: de Rosu, de Galben, de Negru, de Albastru si de Verde. Secolul XX aduce cu el restrangerea numarul culorilor la patru, " vapseaua" de Rosu fiind inglobata in celelalte ramase. In 1926, "Legea pentru organizarea administratiei comunale a orasului Bucuresti" impartea orasul in patru sectoare, care vor pastra in denumirea lor numele vechilor culori: Sectorul I Galben, Sectorul II Negru, Sectorul III Albastru si Sectorul IV Verde. Foarte important insa este faptul ca, in baza acestei Legi, se infiinteaza primariile de sector.
[1] Sineturi (n.n.) = acte;
[2] Unitate de măsura. 1 stânjen (Muntenia) = 1,9665 m, 1 stânjen (Moldova) = 2,23 m, 1 stânjen vienez = 1 klafter (Transilvania) = 1,89648384 m;
[3] hrisovului, adică (n.n.);
[4] Unitate de măsura. 1 palmă Şerban Vodă (Ţara Românească) = 0,246 m, 1 palmă Constantin Vodă (Ţara Românească) = 0,252 m;
[5] Formă de arendare pe durată nedeteriminată;
[6] Consistoriu;
[7] Arhiereu, un fel de vicar;
[8] Titulatură nedesluşită;

Biserica Sf. Pantelimon, construită de un deţinut

2009-11-09T23:37:00.000-08:00

POPESCU GH. EUGEN (în „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1971, pp. 128-142): Trecutul bisericii Sf. Pantelimon (Foişorul de foc) din Bucureşti se pierde în negura vremurilor. După tradiţie, a fost construită în sec. al XVII-lea de un deţinut care a evadat din pivniţele casei podarilor ce serveau de închisoare. Această casă era situată pe Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moşilor). Deasupra acestor pivniţie se găseşte casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş. Inginerul Ion Florescu, cunoscătorul acestei tradiţii ne relatează:

"Cam prin 1900 am cunoscut pe bătrânul şi sfătosul armean Haciadur der Margosian, care deschisese la parterul casei o provălia de coloniale, de unde cumpăram adesori dulciuri. Îndrăgindu-mă, bătrânul negustor mi-a istorisit numeroase întâmplări legate de trecutul acelei case, întâmplări auzite de la alţi oameni mai vârstnici de prin partea locului. Aşa am aflat că în urmă cu patru veacuri pe aici se întindea o pădure seculară de stejar, iar pe locul actualei case exista o mică poiană unde se stabilise un meşteşugar care fasona podini pentru uliţele Bucureştilor. Acesta şi-a amenajat aici o casă din bârne, alcătuită din mai multe odăi de locuit pentru el şi ajutoarele lui... Tot din relatările bătrânului Margosian am aflat că mai devreme, pe la începutul secolului al XVII-lea, turcii au înzestrat casa podarilor din poiana amintită cu adânci pivniţe boltite, amenajându-le spre a servi drept închisoare.

Din acele vremuri se păstrează şi amintirea evadării unui deţinut, care drept mulţumire că a scăpat cu viaţă, a construit pe locul unde se ascunsese o biserică din lemn... această tradiţie se pare a se confirma prin înscrisul de la actuala biserică Sf. Pantelimon, situată în imediata vecinătate, înscris care menţionează că lăcaşul din zid a fost construit în annul 1790, pe locul unei biserici din lemn" (cf. Simion Săveanu, Episoade necunoscute din Bucureştii de altădată (Pădurea seculară de la Obor), în rev. "Magazin", anul XIV, 685, sâmbătă, 21 noiembrie 1970, p. 2.)

Viata Sf. Mc. Pantelimon, Doctorul fara de arginti (teatru religios pentru copii)

2009-08-13T02:42:00.000-07:00

In fiecare zi de vineri, ora 17.oo, la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc au loc ore de cateheză pentru copii, desfăşurate sub numele "Hristos împărtăşit copiilor". Scopul acestui proiect este de a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile biblice şi a-i ajuta astfel să atingă maturitatea întru credinţă. Cateheza susţinută pe baza unui ghid catehetic se desfăşoară în biserică, pentru a spori şansele fiecărui copil de a deveni un creştin practicant.

Pentru ca lecţiile să fie plăcute şi a se crea legături de prietenie între copii, prima parte a cursurilor s-au finalizat in luna iulie 2009 cu un proiect practic care a constat în punerea în scenă a piesei de teatru religios "Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi", jucat în ziua de 27 iulie 2009, hramul bisericii din str. Iancu Căpitanu, nr. 24, sec. II, Bucureşti.

Mai jos puteti viziona cateva secvente fotografice din timpul reprezentatiei pe fondul unei inregistrari radiofonice a piesei de teatru in interpretarea copiilor care au participat la orele de cateheza "Hristos impartasit copiilor", difuzate de postul de radio Trinitas in ziua de 27 iulie 2009, in cadrul emisiunii "Biserica in societate".

PELERINAJ la moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Panelimon, patronul medicilor şi ocrotitorul celor bolnavi (27 iulie)

2009-07-08T03:43:00.000-07:00

Sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (27 iulie) reprezintă un ales popas duhovnicesc pentru enoriaşii Bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc care adăposteşte, începând cu anul 2008, o părticică din moaştele acestui sfânt, socotit de Biserică Ortodoxă „patronul medicilor şi ocrotitorul celor bolnavi”. Părticica sfintelor sale moaşte a fost fixată în mâna dreaptă, cu care sfântul reprezentat pe raclă face semnul binecuvântării.

Potrivit tradiţiei, racla cu cinstitele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon va fi scoasă în procesiune din biserică şi aşezate se închinare şi cinstire, duminică, 26 iulie 2009, orele 17.00, înainte de slujba Vecerniei, unde vor rămâne pentru a fi venerate de credincioşi, până la închinarea ultimului pelerin.

Slujba de priveghere cu această ocazie va începe în seara zilei de 26 iulie 2009, cu slujba Vecerniei, la orele 18.00.

În ziua de luni, 27 iulie 2009, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoţi, începând cu orele 8.00.

Cu prilejul hramului din anul acesta, în ziua de 27 iulie 2009, ora 12.00, copiii care frecventează orele de cateheză desfăşurate sub numele "Hristos împărtăşit copiilor" la biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc vor interpreta piesa de teatru religios "Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi".

***

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon - n. 284, în localitatea Nicomidia din provincia romană din Bitinia din Asia Mică – m. 303, în timpul persecuţiilor împăratului Maximian (286-305) - a fost un medic milostiv, care a îmbinat practica medicală cu puterea credinţei în ajutorul lui Dumnezeu. Chiar dacă este socotit patronul medicilor, Sfântul Pantelimon reprezintă un bun exemplu creştin de atingere a sfinţeniei prin excelenţă profesională, în general. Conform principiului creştin al „sfinţeniei la locul de muncă”, pus în practică de acest sfânt creştin care a trăit în sec. al IV-lea, omul – conştient că modul în care munceşte îl ajută la mântuire - acţionează în spaţiul public nu atât după interes, cât mai ales după virtute, urmărind desfăşurarea unei vieţi de calitate.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, doctorul fără de arginti (Viata)

2009-07-08T03:25:00.000-07:00

Pe vremea împărăţiei păgânului Maximian, cumplitul muncitor al creştinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgânătăţii închinării la idoli. Atunci s-a făcut mare prigonire pretutindeni asupra celor ce credeau în Hristos. Deci mulţi mărturisitori ai preasfântului nume al lui Iisus Hristos au fost ucişi. Intre aceştia a pătimit pentru Hristos şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, din cetatea Nicomidiei, care se află în părţile Bitiniei. Acest slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, s-a născut în cetatea Nicomidiei, din tată de neam bun, cinstit şi bogat, cu numele Evstorghie şi din maica sa, Euvula.

Tatăl său era cu credinţa păgân, sârguindu-se cu căldură la închinarea idolilor, iar maica sa era creştină, învăţând de la strămoşii săi sfânta credinţă şi slujind cu osârdie lui Hristos. Deci, fiind ei însoţiţi cu trupurile, erau despărţiţi cu duhul, el jertfind mincinoşilor zei, iar ea aducând jertfe de laudă adevăratului Dumnezeu. Şi născând acest prunc, despre care ne este cuvântul, l-au numit pe el Pantoleon, care se tâlcuieşte “cu totul leu”, ca cel ce avea să fie cu bărbăţia asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică “întru tot milostiv”, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv, când tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărţind cu dărnicie averile părinteşti celor ce aveau trebuinţă.

Deci fiind el încă copil, maica sa îl creştea în buna credinţă creştină, învăţându-l să cunoască pe Unul şi adevăratul Dumnezeu, Care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos; să-I placă Lui cu lucruri bune, să creadă într-Insul şi să se abată de la închinarea idolilor celor mulţi. Deci copilul lua aminte la învăţătura maicii sale şi cunoştea în parte, pe cât putea înţelege în anii copilăriei. Dar, o, ce pagubă şi lipsire! Maica lui cea bună şi învăţătoarea sa s-a dus către Domnul din tinereţe, lăsând pe copil nevenit încă în vârsta şi în înţelegerea cea desăvârşită. Iar după sfârşitul ei, copilul a mers lesne în urma rătăcirii tatălui său, fiind dus adeseori de dânsul la idoli şi învăţându-se la păgânătatea lor.

Deci pruncul a fost dat mai întâi la învăţătura gramaticii şi, după ce a sporit în cărţile elineşti şi a învăţat bine toată filosofia cea din afară, tatăl său 1-a dat la meşteşugul doctoricesc, la un oarecare Eufrosin, doctor slăvit, ca să se deprindă cu acel meşteşug. Iar copilul, fiind isteţ la minte, a învăţat toate cu înlesnire şi degrabă a întrecut pe cei de o vârstă cu el, aproape asemănându-se cu învăţătorul său. Şi era bun la obicei, bine grăitor, frumos la faţă, iubit de toţi şi cunoscut însuşi împăratului Maximian; pentru că în acea vreme Maximian locuia în Nicomidia, chinuind pe creştini, şi la praznicul Naşterii lui Hristos, a ars în biserică douăzeci de mii de sfinţi mucenici (Pomenirea lor la 28 decembrie), iar pe Sfântul Antim (Pomenirea lui la 3 septembrie)episcopul şi pe mulţi alţii i-a omorât cu felurite chinuri.

Iar Eufrosin doctorul se ducea adeseori cu leacuri la acel chinuitor, în palatele împărăteşti, şi la oamenii lui, pentru că doctorul acela dădea leacuri la toată curtea împărătească. Şi ducându-se el la palat, mergea cu dânsul şi copilul Pantoleon şi toţi, văzându-l, se mirau de frumuseţea şi înţelegerea lui cea bună. Deci, văzându-1 şi împăratul, 1-a întrebat de unde este şi al cui fiu este, şi aflând cele despre dânsul, împăratul a poruncit învăţătorului să-l înveţe pe copil bine tot meşteşugul doctoricesc, vrând ca întotdeauna să-1 aibă pe lângă dânsul, ca pe un vrednic a sta înaintea împăratului şi a-i sluji lui.

In vremea aceea, era în Nicomidia un preot bătrân, cu numele Ermolae, care, de frica păgânilor, se ascundea cu puţini creştini într-o casă oarecare mică şi neştiută. Iar Pantoleon, mergând de la casa sa către învăţătorul său, îi era calea pe lângă casa aceea mică, în care se ascundea Sfântul Ermolae. Deci acesta, văzând pe ferestruie pe tânăr trecând pe acolo adeseori, cunoştea de pe faţă şi din vedere năravul lui cel bun, şi cunoscând cu duhul că va fi vas ales al lui Dumnezeu, a ieşit odată din casă înaintea tânărului, care tocmai trecea pe acolo, şi l-a rugat ca să intre puţin în casa lui. Iar tânărul, fiind smerit şi ascultător, a intrat în casa bătrânului, iar el, punându-1 aproape de dânsul, 1-a întrebat de neam, de părinţi, de credinţă şi de întreaga lui viaţă.

Iar tânărul, povestindu-i toate cu de-amănuntul, i-a spus că maica lui a fost creştină şi a murit, iar tatăl lui trăieşte după legile elineşti, închinându-se zeilor. Atunci Sfântul Ermolae 1-a întrebat pe dânsul, zicându-i: „Dar tu, fiule, de ce parte şi credinţă voieşti să fii? De credinţa tatălui tău sau a maicii tale?” Tânărul a răspuns: „Maica mea, pe când trăia, mă învăţa credinţa sa şi eu am iubit credinţa ei. Insă tatăl meu, ca cel mai tare, mă sileşte la legile elineşti şi doreşte să mă rânduiască în palatele împărăteşti, adică în rânduiala celor de aproape, a boierilor ostăşeşti şi a slugilor împăratului”. Sfântul 1-a întrebat iarăşi: „Ce fel de învăţătură te învaţă pe tine dascălul tău?” Tânărul a răspuns: „Invăţătura lui Asclipie, a lui Hipocrate şi a lui Galen, pentru că aşa voieşte tatăl meu. Dar şi dascălul meu zice că de voi învăţa acele învăţături, voi putea, cu înlesnire, să tămăduiesc toate bolile oamenilor”.

Atunci Sfântul Ermolae, luând pricină spre vorba cea de folos, a început a semăna în inima tânărului, ca într-un pământ bun, sămânţa cea bună a cuvintelor lui Dumnezeu. Deci i-a zis: „Cre-de-mă pe mine, bunule tânăr, că învăţăturile şi meşteşugurile lui Asclipie, Hipocrate şi Galen sunt mici şi puţin pot să ajute celor ce lucrează cu ele. Incă şi zeii, pe care îi cinstesc împăratul Maximian, tatăl tău şi ceilalţi elini, sunt deşerţi, fiind poveşti şi înşelăciuni ale celor cu minte puţină. Iar adevărat şi Atotputernic Dumnezeu este Unul Iisus Hristos, în Care de vei crede, apoi numai cu chemarea Preacinstitului Lui nume, vei putea tămădui toate bolile. Pentru că Acela orbii a luminat, leproşii a curăţit, morţilor le-a dăruit viaţă, iar pe diavolii care sunt cinstiţi de elini, i-a izgonit din oameni cu un cuvânt.

Dar nu numai singur Hristos, ci şi hainele Lui erau dătătoare de tămăduiri. Pentru că o femeie, fiind bolnavă de curgerea sângelui de 12 ani, numai cât s-a atins de marginea hainelor Lui, îndată s-a tămăduit. Dar cine poate să spună cu de-amănuntul toate lucrurile Lui cele minunate? Căci precum nu este cu putinţă a număra stelele cerului, nisipul mării şi picăturile de ploaie, tot aşa nu se pot spune nici minunile şi măririle lui Dumnezeu. El este şi acum ajutător tare robilor Săi, că mângâie pe cei mâhniţi, tămăduieşte pe cei bolnavi, izbăveşte din primejdii şi scoate din toate răutăţile potrivnice, neaşteptând să fie rugat de cineva; ci întâmpinând mai înainte de rugăciune şi chiar de pornirea inimii. El dă celor ce-L iubesc pe El putere să facă unele ca acestea, încă le dăruieşte şi mai mari faceri de minuni, iar la urmă le dă lor desăvârşit viaţă fără de sfârşit, întru slava cea veşnică a împărăţiei cerurilor”.

Nişte cuvinte ca acestea ascultându-le Pantoleon, le credea ca adevărate şi, ascunzându-le în inima sa, cu dulceaţă se adâncea în ele cu mintea, zicând sfântului bătrân: „Eu pe acestea de multe ori le-am auzit de la maica mea şi am văzut-o adeseori rugându-se şi chemând pe acel Dumnezeu, de care tu vorbeşti”. Deci, din acea zi, Pantoleon trecea în fiecare zi pe la bătrân şi se îndulcea de vorbele lui cele insuflate de Dumnezeu, povăţuindu-se spre cunoştinţa adevăratului Dumnezeu. Şi când se întorcea de la dascălul Eufrosin, nu se ducea la casa sa, până ce mai întâi nu cerceta pe bătrânul Ermolae, de la care primea cuvinte folositoare de suflet.

Şi i s-a întâmplat lui odată că, plecând de la dascăl şi abătân-du-se puţin din cale, a aflat un prunc mort, muşcat de o viperă mare, şi pe vipera aceea zăcând aproape de cel mort. Văzând aceasta Pantoleon, la început s-a temut şi s-a depărtat puţin, dar mai pe urmă s-a gândit în sine, zicând: „Acum mi se cade mie să încerc să ştiu dacă sunt adevărate cele grăite de bătrânul Ermolae”. Şi căutând spre cer, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, măcar că nu sunt vrednic a Te chema, însă de voieşti ca să fiu robul Tău, arată-Ţi puterea Ta şi fă ca, întru numele Tău, pruncul acesta să învie, iar vipera să moară”. Atunci îndată, pruncul deşteptându-se ca din somn, s-a sculat, iar vipera a crăpat în două şi a rămas moartă. Deci Pantoleon, văzând această minune, a crezut desăvârşit în Hristos, şi-a ridicat ochii săi trupeşti şi sufleteşti spre cer şi a binecuvântat pe Dumnezeu cu bucurie şi cu lacrimi, mulţumindu-I că 1-a scos pe el din întuneric şi 1-a adus la lumina cunoştinţei Sale.

Apoi îndată, alergând la Sfântul Ermolae preotul, a căzut la cinstitele lui picioare, cerând Sfântul Botez şi spunându-i cele ce i s-au întâmplat, adică, cum a înviat pe pruncul cel mort, cu puterea numelui lui Iisus Hristos şi cum a murit vipera cea purtătoare de moarte. Şi sculându-se Sfântul Ermolae, s-a dus cu dânsul să vadă vipera cea omorâtă şi, văzând-o, a mulţumit lui Dumnezeu pentru minunea ce o făcuse şi prin care a adus pe Pantoleon la cunoştinţa Sa. Apoi, întorcându-se acasă, a botezat pe tânăr în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi, săvârşind Sfânta Liturghie în cămara sa cea mai dinlăuntru, 1-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

După primirea Sfântului Botez, Pantoleon a petrecut lângă bătrânul Ermolae şapte zile, învăţând dumnezeieştile cuvinte care i se grăiau prin gura bătrânului. Deci adăpându-se ca dintr-un izvor viu, şi-a pregătit sufletul său spre îmbelşugarea roadelor duhovniceşti cu darul lui Hristos. Iar a opta zi, când s-a întors acasă, tatăl său i-a zis lui: „Fiule, unde ai zăbovit atâtea zile, că eu am fost în mare grijă pentru tine?” Sfântul a răspuns: „Am fost cu dascălul în palatele împărăteşti de am tămăduit pe un bolnav iubit împăratului şi şapte zile nu ne-am depărtat de la dânsul, până nu l-am făcut sănătos”. Aceasta a zis-o sfântul, nu ca şi cum ar minţi, ci ca o pildă, prin care îi spunea în taină adevărul, căci în mintea sa numea dascăl pe Sfântul Ermolae preotul, palate împărăteşti numea cămara cea mai dinlăuntru, în care s-au săvârşit dumnezeieştile Taine; iar bolnav numea sufletul său cel iubit Impăratului ceresc, care s-a tămăduit în şapte zile prin doctoria duhovnicească.

Iar a doua zi, mergând el la dascălul Eufrosin, a fost întrebat de acela: „Unde ai stat atâtea zile?” El i-a răspuns: „Tatăl meu cumpărând o moşie, m-a trimis acolo ca să o iau, şi am zăbovit, cercetând bine pe toate cele ce sunt acolo, căci a fost cumpărată cu mare preţ”. Aceasta i-o spunea cu tâlc pentru Sfântul Botez, pe care îl primise, şi pentru înştiinţarea celorlalte taine ale credinţei creştineşti, care sunt comori nepreţuite, covârşind toate bogăţiile, căci au fost cumpărate cu Sângele lui Hristos. Auzind aceasta Eufrosin, a încetat să-l mai întrebe.

Iar fericitul Pantoleon era plin de darul lui Dumnezeu, purtând înlăuntru comoara sfintei credinţe. Şi se îngrijea foarte mult de tatăl său, cum l-ar putea scoate din întunericul închinării idoleşti şi să-1 aducă la lumina cunoştinţei lui Hristos. Pentru aceea, vorbea cu dânsul în toate zilele pilde înţelepte şi îi punea întrebări, zicându-i: „Tată, pentru ce zeii cei ce stau în picioare rămân până astăzi aşa precum sunt puşi din început, şi niciodată nu şed; iar cei făcuţi şezând pe scaun, şed până astăzi şi nu se scoală niciodată?” Iar tatăl îi răspundea: „Fiule, este grea această întrebare şi nu pot să răspund la ea”.

Iar sfântul totdeauna punând tatălui său şi alte întrebări, asemenea acesteia, 1-a făcut a se îndoi de zeii săi şi a cunoaşte încetul cu încetul înşelarea şi rătăcirea închinării de idoli. Deci tatăl său a încetat a mai cinsti pe idoli, cum îi cinstea mai înainte, când le aducea jertfe şi li se închina în toate zilele, şi a început a-i sfărâma şi a nu se închina lor. Iar Pantoleon văzând aceasta, se bucura că cel puţin a reuşit a-l face pe tatăl său să se îndoiască de zei, deşi nu-l întorsese desăvârşit de la ei. Şi voia de multe ori să sfărâme idolii tatălui său, care erau mulţi în casa lor, dar se oprea, pe de o parte ca să nu mânie pe tatăl său, pe care se cuvenea a-l cinsti după porunca lui Dumnezeu, iar pe de alta, voia să aştepte până ce singur tatăl său va cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu şi el singur îi va sfărâma cu mâinile sale.

In acea vreme, au adus la Pantoleon pe un orb care cerea tămăduire şi zicea: „Mă rog ţie, miluieşte-mă pe mine, care nu văd lumina cea dulce; căci toţi doctorii din această cetate m-au doftorit şi nici un folos nu mi-au adus; ba chiar şi cea din urmă vedere ce o mai aveam, mi-au luat-o împreună cu toată averea mea, căci am cheltuit mult la dânşii, dar am luat mai mult vătămare şi pagubă, decât tămăduire”. Iar sfântul i-a zis: „Dacă toată averea ai dat-o acelor doctori de la care n-ai avut folos, apoi de vei primi tămăduire de la mine şi de vei vedea, ce-mi vei da mie?” Orbul a răspuns: „Cea mai de pe urmă rămăşiţă care o am, ţi-o voi da cu osârdie”. Sfântul a zis: „Darul vederii luminii ţi-l va da Tatăl luminilor, Dumnezeul cel adevărat, prin mine, nevrednicul robul Său. Iar tu, ceea ce-mi făgăduieşti, să nu-mi dai mie, ci să împarţi la săraci”.

Auzind acestea Evstorghie, tatăl lui Pantoleon, a zis către dânsul: „Fiule, să nu îndrăzneşti a te atinge de acel lucru pe care nu poţi să-l faci, ca să nu te faci şi tu de râs! Căci ce poţi face mai mult decât doctorii cei mai mari decât tine, care l-au doftorit pe el şi n-au putut să-1 tămăduiască?” Sfântul a răspuns: „Nici unul dintre acei doctori nu ştie să pună acestui om acel fel de doctorie, care o pun eu, căci este multă deosebire între dânşii şi între dascălul meu, care m-a învăţat aceasta”.

Iar tatăl său, socotind că vorbeşte despre dascălul Eufrosin, i-a zis: „Eu am auzit că şi dascălul tău s-a îngrijit de acest orb, dar nimic n-a sporit”. Pantoleon a răspuns: „Aşteaptă puţin, tată, şi vei vedea puterea doctoriei mele!” Zicând aceasta, s-a atins cu degetul de ochii orbului, zicând: „In numele Domnului meu Iisus Hristos, Care a luminat pe cei orbi, caută şi vezi!” Atunci îndată s-au deschis ochii orbului şi a văzut. Din acel ceas, Evstorghie, tatăl lui Pantoleon, a crezut în Hristos, împreună cu omul care a văzut şi au fost botezaţi de Sfântul Ermolae, preotul. Din acel moment s-au umplut de mare bucurie duhovnicească, pentru darul şi puterea lui Hristos.

Atunci Evstorghie a început a sfărâma toţi idolii care erau în casa lui, iar la acel lucru îl ajuta şi fiul său, Sfântul Pantoleon, şi zdrobindu-i, i-a aruncat într-o groapă adâncă şi i-a acoperit cu pământ. După aceea, Evstorghie mai trăind puţină vreme, s-a mutat la Domnul. Deci Pantoleon, rămânând moştenitor al averii părinteşti celei prea bogate, îndată a dăruit libertate robilor şi roabelor sale, dându-le multe daruri, iar bogăţia a început a o împărţi la cei ce aveau trebuinţă: săracilor, scăpătaţilor, văduvelor şi sărmanilor. Şi înconjura temniţele, cercetând pe toţi cei ce pătimeau în legături, pe care îi mângâia cu doctoriile şi cu dările celor de trebuinţă. Şi era doctor nu numai de răni, ci şi de sărăciile omeneşti, căci toţi primeau de la dânsul milostenie îndestulată şi, cu îndurările lui, săracii se îmbogăţeau. Iar întru leacuri îi ajuta lui darul lui Dumnezeu, căci i se dăduse de sus darul tămăduirilor, şi nu atâta tămăduia cu doctoriile cele cumpărate, pe cât cu chemarea numelui lui Iisus Hristos.

Atunci Pantoleon s-a arătat că este Pantelimon, adică “întru tot milostiv”, prin numire şi cu fapta, arătând la toţi milă şi nelăsând pe nimeni să plece de la dânsul nemângâiat. Căci celor lipsiţi le dădea daruri fără plată, iar pe bolnavi îi tămăduia. Atunci s-a întors la dânsul toată cetatea cu bolnavii ei, lăsând pe toţi doctorii, pentru că de la nimeni nu câştigau atât de grabnice şi desăvârşite tămăduiri, precum câştigau de la Pantelimon, care tămăduia cu fapta şi nu lua plată de la nimeni. Deci se slăvea în tot poporul numele doctorului cel milostiv şi fără de plată, iar ceilalţi doctori erau defăimaţi şi luaţi în râs. Din această pricină, multă ură şi vrajbă s-a ridicat de la doctori împotriva sfântului, încă din acea vreme când a fost tămăduit acel orb pomenit mai sus. Şi aceasta a început astfel:

Intr-una din zile, când orbul cel tămăduit de Sfântul Pantelimon umbla prin cetate, l-au văzut pe el doctorii şi au zis în sine: „Oare nu este acesta care a fost orb şi cerea de la noi tămăduire şi n-am putut să-i vindecăm ochii? Deci cum vede acum?” Şi îl întrebau pe el, cum de vede. Şi n-a tăinuit omul acela pe doctorul său, pe Sfântul Pantelimon. Iar acei doctori, ştiind despre el că este ucenic al lui Eufrosin, ziceau: „Mare este ucenicul marelui dascăl”. Dar ei nu ştiau puterea lui Hristos, care lucra prin Pantelimon. Deci, neştiind, au mărturisit adevărul, că Pantelimon este marele ucenic al Marelui Invăţător, Iisus Hristos. Dar, deşi cu gurile lăudau cu făţărnicie pe sfânt, însă, în inimile lor, din zavistie, se sfătuiau spre rău şi îl pândeau, căutând pricini împotriva lui, cum ar putea să-1 piardă.

Apoi, văzându-1 că intră în temniţă şi tămăduieşte rănile celor legaţi, care pătimeau pentru Hristos, s-au apropiat de Maximian chinuitorul şi i-au zis: „Impărate, tânărul căruia tu i-ai poruncit să înveţe tot meşteşugul doctoricesc, voind să-1 ai în palatele tale, acela defăimând mila ta către dânsul, cercetează temniţele tămăduind pe închişii hulitori ai zeilor noştri, socotind la fel cu dânşii, împotriva zeilor, şi ducând şi pe alţii la acelaşi gând rău al lor. Deci de nu-1 vei pierde degrabă, apoi nu puţină mâhnire vei avea, pentru că pe mulţi îi vei vedea întorcându-se de la zei, prin înşelătoarea lui învăţătură; că meşteşugul doctoricesc pe care îl are şi tămăduirile care le face, nu le socoteşte ca ale lui Asclipie sau ale vreunui alt zeu, ci ale unui oarecare Hristos, şi astfel toţi, care sunt tămăduiti, cred în Acela”.

Clevetitorii zicând aceasta, au rugat pe împăratul, ca să poruncească să cheme pe orbul cel tămăduit de Pantoleon, pentru a se încredinţa de cele zise. Şi îndată împăratul a poruncit să caute pe orbul cel vindecat. Şi fiind adus acela înaintea împăratului, i-au zis: „Spune, omule, cum ţi-a tămăduit Pantoleon ochii?” Iar el a răspuns: „A chemat numele lui Hristos, s-a atins de ochii mei şi am văzut îndată!” Impăratul a zis către dânsul: „Dar tu cum socoteşti? Hristos te-a tămăduit sau zeii?” El a răspuns: „Impărate, doctorii aceştia, pe care îi vezi că stau înaintea ta, au cheltuit multă sârguinţă şi multă vreme pentru tămăduirea mea. Ei mi-au luat toată averea şi nu mi-au adus nici un folos. Dimpotrivă, şi puţina vedere câtă aveam, mi-au luat-o; astfel că m-au orbit cu desăvârşire. Iar Pantelimon, numai cu chemarea numelui lui Hristos, m-a făcut să văd. O, împărate, socoteşte tu singur şi vezi, care doctor este mai bun şi mai adevărat? Oare Asclipie cu ceilalţi zei, care au fost chemaţi de mulţi vreme îndelungată şi nimic n-au putut să ajute? Sau Hristos, Care o dată fiind chemat de Pantelimon, îndată m-a tămăduit?”

Iar împăratul, neştiind ce să răspundă la aceasta, a început a-l sili la păgânătate, după obiceiul păgânesc, zicându-i: „Omule, nu te lăsa înşelat, nici nu pomeni pe Hristos, pentru că este dovedit că zeii ţi-au dat vederea ochilor!” Iar cel tămăduit, neavând nici o teamă de puterea împărătească, nici înfricoşându-se de îngrozirea chinuitorilor, a răspuns lui Maximian mai cu îndrăzneală decât orbul din Evanghelie, care fusese pus la întrebare înaintea fariseilor: „O, împărate, tu însuţi eşti nebun, de numeşti pe zeii cei orbi dătători de vedere ai luminii, căci şi tu, fiind asemenea lor, nu voieşti să vezi adevărul!” Iar împăratul, umplându-se de mânie, a poruncit să-l ucidă îndată cu sabia. Şi fiind tăiat capul bunului mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos, s-a dus să vadă faţă către faţă, în neînserata lumină cerească, pe Acela pe Care L-a mărturisit pe pământ. Iar Sfântul Pantelimon, răscumpărând trupul lui de la ucigaşi, l-a îngropat lângă tatăl său.

După aceasta, împăratul a poruncit să cheme la dânsul pe Pantoleon. Şi când ostaşii duceau pe sfânt la împărat, el cânta cuvintele lui David: Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului s-au deschis asupra mea… Deci a stat cu trupul înaintea împăratului pământesc, iar cu mintea stătea înaintea Impăratului ceresc. Iar împăratul Maximian, privind spre dânsul fără mânie, a început a-i vorbi cu blândeţe, zicând: „0, Pantoleoane, nu sunt bune cele ce am auzit de tine. Spun unii că huleşti şi defaimi foarte pe Asclipie şi pe ceilalţi zei, iar pe Hristos Cel răstignit, Care a pierit rău, Il slăveşti, te nădăjduieşti spre Dânsul şi Il numeşti Dumnezeu. Dar nu ştii cât de multă grijă am avut cu tine şi ce fel de milă ţi-am arătat, încât te-am primit şi în palatele mele şi am poruncit şi dascălului tău, Eufrosin, să te înveţe tot meşteşugul doctoricesc, ca totdeauna să fii lângă mine? Iar tu, defăimând toate acestea, te-ai abătut la cele potrivnice. însă eu nu cred cele grăite despre tine, pentru că oamenii s-au obişnuit a spune multe lucruri nedrepte. De aceea te-am chemat ca singur să spui adevărul şi să arăţi mincinoasă clevetirea zavistnicilor asupra ta, aducând jertfe zeilor celor mari, înaintea tuturor, precum se cade”.

Sfântul a răspuns: „O, împărate, se cade a crede faptele mai mult decât cuvintele, pentru că nu atât din cuvinte, pe cât din lucruri se cunoaşte adevărul. Să crezi cuvintele care le auzi de la mine, că mă lepăd de Asclipie şi de ceilalţi zei ai voştri, iar pe Hristos îl proslăvesc; pentru că din faptele Lui am cunoscut, că este singurul adevăratul Dumnezeu. Dar ascultă măcar pe scurt faptele lui Hristos. A făcut cerul, a întărit pământul, a înviat morţii, a luminat orbii, a curăţit leproşii, pe cei slăbănogi i-a ridicat de pe pat cu cuvântul. Dar zeii care se cinstesc de voi, ce lucru au făcut de felul acesta? Pot ei oare să facă ceva? Iar de vei voi să cunoşti tăria cea atotputernică a lui Iisus Hristos, îndată vei vedea aceasta cu fapta. Porunceşte să aducă aici un bolnav pe moarte, care zace în patul durerii, deznădăjduit de doctori. Aici să vină şi slujitorii idoleşti ai voştri şi să cheme pe zeii lor, iar eu voi chema pe Dumnezeul meu; şi care Dumnezeu va tămădui pe cel bolnav, acela Unul să fie mărturisit că este Dumnezeu adevărat, iar ceilalţi să se lepede”.

Şi i-a plăcut împăratului acest sfat al sfântului. Deci a poruncit ca îndată să caute un bolnav ca acela. Şi a fost adus acolo pe pat un om slăbănog de mulţi ani, care era nelucrător cu toate mădularele sale, întocmai ca un lemn nesimţitor. Apoi au venit şi slujitorii idoleşti cei iscusiţi la meşteşugul doctoricesc şi au zis sfântului să cheme el mai întâi pe Hristos al său. Iar sfântul le-a zis: „De voi chema eu pe Dumnezeul meu şi de va tămădui pe acest slăbănog, atunci zeii voştri pe cine vor tămădui? Chemaţi voi mai întâi pe zeii voştri şi de vor tămădui pe cel bolnav, apoi nu va mai fi nevoie ca eu să chem pe Dumnezeul meu!”

Deci popii au început a chema pe zeii lor, unul pe Asclipie, altul pe Die, altul pe Artemida, alţii pe alţi diavoli. Dar nu era nici glas, nici ascultare. Deci mult ostenindu-se ei în rugăciunile lor cele urâte de Dumnezeu, nimic n-au sporit. Iar sfântul, văzând osteneala lor cea deşartă, a râs. Iar împăratul, văzându-l pe el râzând, a zis: „Pantoleoane, fa tu sănătos pe omul acesta, dacă poţi, prin chemarea Dumnezeului tău”. Sfântul a grăit: „Să se depărteze slujitorii idoleşti!”

Şi depărtându-se aceia, sfântul s-a apropiat de pat şi, ridicân-du-şi ochii spre cer, a început a se ruga, zicând: „Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să vină. Să nu întorci faţa Ta de la robul Tău. Ori în ce zi mă necăjesc, pleacă către mine urechea Ta. Ori în ce zi Te voi chema, degrab mă auzi şi arată celor ce nu ştiu de Tine tăria Ta cea atotputernică, pentru că toate Iţi sunt cu putinţă!” Astfel rugându-se sfântul, a luat de mână pe cel slăbănog, zicându-i: „în numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te şi fii sănătos!” Şi îndată sculându-se slăbănogul, s-a făcut sănătos cu tot trupul şi umbla bucurându-se; apoi, luându-şi patul său, 1-a dus la casa sa.

Această minune văzând-o mulţi din cei ce stăteau de faţă, au crezut în Hristos. Iar slujitorii idoleşti scrâşneau din dinţi împotriva robului lui Hristos şi ziceau către împărat: „Dacă acesta va mai fi viu, jertfele zeilor vor fi zadarnice şi vom fi de râs creştinilor! Deci, împărate, pierde-l pe el degrab”. Şi a zis împăratul către sfânt: „Jertfeşte zeilor, Pantoleoane, ca să nu pieri în deşert! Nu ştii oare câţi au pierit neascultând porunca noastră şi lepădându-se de zeii noştri? Au doar nu ai aflat cât de cumplit a fost muncit bătrânul Antim?” Răspuns-a sfântul: „Toţi cei ce au murit pentru Hristos, n-au pierit, ci se află în viaţa cea veşnică. Şi dacă Antim, fiind bătrân şi neputincios cu trupul, a putut suferi muncile cele cumplite pentru Domnul nostru, cu atât mai mult eu, care sunt mai tânăr şi mai tare cu trupul decât el, mi se cade ca fără de temere să pătimesc toate muncile ce le vei pune asupra mea. Pentru că a nu muri eu pentru Hristos, socotesc că este o pagubă, iar a muri pentru El dobândă îmi este”.

Atunci împăratul a poruncit să-l spânzure gol la muncire, să-i strujească trupul cu unghii de fier şi cu lumânări aprinse să-i ardă coastele. Iar el, pătimind acestea, a căutat spre cer şi a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, fii mie de faţă în ceasul acesta şi-mi dă răbdare, ca să pot suferi muncile păgânilor până la sfârşit!” Atunci i s-a arătat lui Domnul în chipul preotului Ermolae şi i-a zis: „Nu te teme! Eu sunt cu tine!” Şi îndată mâinile slujitorilor care îl munceau au slăbit şi ei s-au făcut ca morţi; uneltele de muncire au căzut din mâinile lor, iar lumânările s-au stins.

Acest lucru văzându-l împăratul, a poruncit să coboare pe mucenic de la muncire şi a zis către dânsul: „Care este puterea vrăjii tale, că şi slujitorii au slăbit şi lumânările lor s-au stins?” Mucenicul a răspuns: „Vraja mea este Hristos, a Cărui tărie atotputernică toate le face”. Impăratul a zis: „Ce vei face, dacă voi pune munci mai mari asupra ta?” Mucenicul a răspuns: „în cele mai mari munci, mai mare putere va arăta Hristos al meu, dându-mi mai mare răbdare pentru ruşinarea ta. Iar eu, răbdând mai mari munci pentru Dânsul, voi lua de la El mai mari răsplătiri”.

Atunci chinuitorul a poruncit să fiarbă plumb într-o căldare mare de fier şi să arunce într-însa pe mucenic. Deci, fierbând plumbul şi aducând pe mucenic la căldare, el şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat, zicând: Auzi, Doamne, glasul meu, când mă rog către Tine. Scoate sufletul meu de la frica vrăjmaşului. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc şi de mulţimea celor ce lucrează nedreptate. Aşa rugându-se el, iarăşi i s-a arătat Domnul în chipul lui Ermolae şi, luându-l pe el de mână, a intrat cu dânsul în căldare. Atunci îndată focul s-a stins, plumbul s-a răcit, iar mucenicul cânta, zicând: Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara, dimineaţa şi la miezul zilei spune-voi şi voi vesti Lui şi El va auzi glasul meu.

Deci cei ce stăteau de faţă s-au mirat de ceea ce se făcuse, iar împăratul a zis: „Ce să fie aceasta, că focul s-a stins şi plumbul s-a răcit? Deci cu ce fel de munci vom munci pe vrăjitorul acesta?” Iar cei ce erau de faţă au zis: „Să se arunce în adâncul mării şi îndată va pieri, pentru că nu va putea să farmece marea”. Şi a poruncit chinuitorul să se facă aşa. Deci slujitorii luând pe mucenic, l-au dus la mare şi l-au pus în caic, legându-i de grumaji o piatră mare. Apoi, ducându-l departe de mal, l-au aruncat în mare, iar ei s-au întors singuri la mal. Iar sfântul fiind aruncat în mare, i s-a arătat iarăşi Hristos, ca şi mai înainte, în chipul lui Ermolae, iar piatra de la gru-majii mucenicului s-a făcut uşoară ca o frunză, care plutea deasupra apei, şi mucenicul umbla cu dânsa ca pe uscat, purtat fiind de dreapta lui Hristos, precum odinioară Petru. Deci a ieşit la mal, cântând şi slăvind pe Dumnezeu şi a stat înaintea împăratului. Iar împăratul, mirându-se foarte de o minune ca aceasta, a zis: „Pantoleoane, care este puterea vrăjilor tale, că şi marea ai fermecat-o?” Sfântul a răspuns: „Şi marea se supune Stăpânului Său şi face voia Lui!” Impăratul a zis: „Au doară şi peste mare stăpâneşti tu?” Sfântul a răspuns: „Nu eu, ci Hristos al meu, Ziditorul şi Stăpânul a toată făptura cea văzută şi nevăzută. Acela, precum stăpâneşte cerul şi pământul, tot aşa stăpâneşte şi marea; pentru că în mare sunt căile Lui şi cărările Sale în ape multe”.

După aceea, chinuitorul a poruncit să se pregătească afară de cetate o mare privelişte, ca să dea pe mucenic spre mâncare fiarelor. Deci alerga toată cetatea la acea privelişte, vrând să vadă cum are să fie mâncat de fiare tânărul cel frumos şi nevinovat. Şi mergând împăratul la priveliştea aceea şi aducându-l pe mucenic, îi arăta fiarele cu degetul, zicându-i: „Acestea sunt pregătite pentru tine. Deci ascultă-mă şi cruţă-ţi tinereţile tale; miluieşte frumuseţile trupului tău şi jertfeşte zeilor, ca să nu-ţi fie moartea cumplită, fiind mâncat de dinţii fiarelor”. Dar sfântul voia mai bine să fie mâncat de fiare, decât să audă un sfat şi o poruncă vicleană ca aceea.

Deci l-au aruncat la fiare sălbatice, dar Domnul arătându-Se şi acolo sfântului în asemănarea preotului Ermolae, a închis gurile fiarelor şi le-a făcut blânde ca nişte miei. Şi alergând acelea la sfânt, îi lingeau picioarele, iar el le mângâia cu mâna pe cap. Şi fiecare fiară se sârguia să fie sub mâna sfântului, una pe alta împingându-se. Iar poporul care privea la acea minune se mira şi striga cu glas mare: „Mare este Dumnezeul creştinilor! Slobod să fie nevinovatul şi dreptul tânăr”.

Atunci împăratul, umplându-se de mânie, a pornit ostaşii cu săbiile scoase împotriva celor ce slăveau pe Mântuitorul Hristos şi, ucigând pe mulţi din popor, din cei ce au crezut în Dumnezeu, a poruncit să ucidă şi toate fiarele. Iar mucenicul, văzând acest lucru, a strigat, zicând: „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că nu numai oamenii, dar şi fiarele mor pentru Tine!” Şi a plecat împăratul de la privelişte scârbindu-se şi mâniindu-se, iar pe mucenic 1-a aruncat iarăşi în temniţă.

După aceea, oamenii cei ucişi au fost luaţi de ai lor şi îngropaţi, iar fiarele le-au lăsat spre mâncarea câinilor şi a păsărilor mâncătoare de trupuri. Dar şi cu acelea s-a făcut o minune, căci fiarele, zăcând multe zile, n-au fost atinse nici de câini, nici de păsări, iar trupurile lor nu s-au împuţit. Deci împăratul, aflând acest lucru, a poruncit să le arunce într-o groapă adâncă şi să le acopere cu pământ. Iar pentru mucenic, a poruncit să se pregătească o roată înfricoşătoare, plină de fiare ascuţite. Făcându-se aceasta, au legat pe sfântul şi au început a o întoarce. Dar îndată roata, cu o putere nevăzută, s-a sfărâmat în bucăţi, rănind de moarte pe mulţi din cei ce stăteau împrejur; iar mucenicul s-a coborât întreg şi nevătămat. Deci i-a cuprins frica pe toţi pentru nişte minuni ca acelea, prin care Dumnezeu se preamărea prin sfântul Său.

Văzând acestea împăratul, s-a mirat foarte tare şi a zis către mucenic: „Cine te-a învăţat să faci atâtea farmece?” Sfântul a răspuns: „Nu farmece, ci adevărata credinţă creştinească am fost învăţat de Sfântul Ermolae, preotul!” Impăratul 1-a întrebat: „Unde este învăţătorul tău, Ermolae, că voim să-l vedem?” Iar mucenicul, înţelegând cu duhul, că acum s-a apropiat şi lui Ermolae cununa mucenicească, a zis către împărat: „Dacă porunceşti, îl voi chema la tine”. Deci sfântul a fost slobozit cu trei ostaşi, care îl străjuiau, ca să cheme pe Ermolae preotul.

Şi ducându-se mucenicul în casa unde şedea preotul, bătrânul Ermolae, văzându-l, i-a zis: „Fiule, pentru ce ai venit?” Mucenicul a răspuns: „Părinte, împăratul te cheamă!” Bătrânul a zis: „Bine ai venit să mă chemi, fiindcă s-a apropiat vremea pătimirii şi a morţii mele. Pentru că în noaptea aceasta mi s-a arătat Domnul, zicându-mi: «Ermolae, ţi se cade a pătimi mult pentru Mine, precum a pătimit şi robul Meu Pantelimon»”. Aceasta zicând-o bătrânul, a mers cu mucenicul bucurându-se şi a stat înaintea împăratului. Şi văzând împăratul pe preot, 1-a întrebat de nume. Iar el nu şi-a tăinuit nici numele, nici credinţa, ci a răspuns cu glas mare că este creştin. Iar împăratul 1-a întrebat, zicând: „Mai ai pe cineva cu tine de aceeaşi credinţă?” Bătrânul a răspuns: „Am doi împreună slujitori, adevăraţi robi ai lui Hristos, pe Ermip şi Ermocrat”.

Deci a poruncit împăratul să-i aducă şi pe aceia înaintea sa; şi a zis către acei trei slujitori ai lui Hristos: „Voi aţi întors pe Pantoleon de la zeii noştri?” Sfinţii au răspuns: „Singur Hristos, Dumnezeul nostru, pe care îi ştie vrednici, îi cheamă la Sine, scojându-i din întunericul închinării idoleşti la lumina cunoştinţei Sale”. împăratul a zis către dânşii: „Lăsaţi acum cuvintele voastre cele mincinoase şi întoarceţi iarăşi pe Pantoleon la zei, ca să vi se ierte vinovăţia cea dintâi şi să vă învredniciţi de cinste de la noi, şi îmi veţi fi mie prietenii cei dintâi în palatele mele”. Sfinţii au răspuns: „Cum putem să facem una ca acesta, dacă şi noi înşine voim să murim împreună cu dânsul pentru Hristos, Dumnezeul nostru? Deci nici el, nici noi, nu ne vom lepăda de Hristos, nici nu vom aduce jertfe idolilor celor surzi şi fără de suflare”.

Zicând aceasta, şi-au întors toată mintea lor spre Dumnezeu şi au început a se ruga, ridicându-şi ochii spre cer. Atunci li S-a arătat Mântuitorul de sus şi îndată s-a cutremurat locul acela. Şi a zis împăratul: „Aţi văzut că zeii, mâniindu-se pe voi, cutremură pământul?” Sfinţii au răspuns: „Bine ai zis, că de zeii voştri s-a cutremurat pământul, pentru că au căzut la pământ de la locurile lor şi s-au sfărâmat cu puterea Dumnezeului nostru, Care S-a mâniat pe voi”. Grăind ei acestea, un vestitor a alergat de la capişte la împăratul, spunându-i că toţi zeii lor au căzut la pământ şi s-au risipit ca praful. Dar nebunul împărat zicea că toate acelea nu sunt ale puterii lui Dumnezeu, ci sunt vrajă creştinească. Deci a zis: „Cu adevărat, dacă nu vom pierde degrab pe vrăjitorii aceştia, apoi toată cetatea va pieri pentru dânşii”.

Deci a poruncit să ducă în temniţă pe Pantelimon, iar pe bătrânul Ermolae şi pe cei doi prieteni, muncindu-i cu multe răni, i-a osândit la tăiere de sabie. Astfel, aceşti trei sfinţi mucenici - Ermolae preotul şi împreună-slujitorii lui, Ermip şi Ermocrat - săvârşindu-şi pătimitoarea lor nevoinţă, au stat împreună înaintea Preasfintei Treimi, în slava cea cerească.

După uciderea celor trei sfinţi mucenici, împăratul a pus iar înaintea sa pe Sfântul Pantelimon şi a zis către dânsul: „Eu am întors pe mulţi de la Hristos la zeii noştri, numai tu nu voieşti să mă asculţi. Acum şi învăţătorul tău, Ermolae, cu amândoi prietenii săi, s-au închinat zeilor şi le-au adus jertfă, iar eu i-am cinstit cu slăvite dregătorii în palatele mele. Deci fă şi tu asemenea, ca să te învredniceşti de cinste cu dânşii”. Iar mucenicul, ştiind cu duhul de sfârşitul sfinţilor, a zis către împărat: „Porunceşte-le să vină aici să-i văd înaintea ta”. Impăratul a zis: „Acum nu sunt aici, că i-am trimis la altă cetate, ca să ia bogăţie multă”. Mucenicul a grăit: „Iată, chiar nevrând ai spus adevărul, că i-ai trimis de aici, prin sfârşitul cel de moarte, şi s-au dus la cetatea cea cerească a lui Hristos, ca să ia bogăţiile pe care ochiul nu le-a văzut”.

Deci văzând împăratul pe mucenic că nu se pleacă cu nici un chip la păgânătatea lor, a poruncit să-l bată aspru cu bătăi cumplite, apoi 1-a osândit la moarte, ca să i se taie capul cu sabia, iar trupul lui să se ardă cu foc. Deci luându-l ostaşii, l-au dus afară din cetate, la tăiere. Iar sfântul mergând la moarte, cânta psalmul lui David: De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, dar nu m-au biruit. Pe spatele meu au lucrat păcătoşii…! Şi cealaltă parte a psalmului acestuia.

Şi scoţând ostaşii pe mucenic din cetate mai departe decât o stadie, când au mers la acel loc unde a voit Domnul să se sfârşească robul Său, l-au legat de un măslin ce era acolo şi călăul, apropiindu-se, 1-a lovit pe sfânt cu sabia peste grumaji, însă fierul s-a îndoit ca ceara, iar trupul sfântului n-a fost rănit, pentru că nu-şi sfârşise rugăciunile sale. Atunci ostaşii, înspăimântându-se, au zis: „Mare este Dumnezeul creştinilor…!” Apoi, căzând la picioarele Sfântului, au grăit: „Rugămu-ne ţie, robul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, ca să se ierte păcatele noastre, câte ţi-am făcut ţie din porunca împăratului”.

Şi rugându-se Sfântul Pantelimon din destul, a venit un glas de sus către dânsul, întărind schimbarea numelui său, căci Domnul 1-a numit Pantelimon, în loc de Pantoleon, dându-i lui dar arătat, ca să miluiască pe toţi cei ce aleargă la dânsul în toate primejdiile şi mâhnirile. Şi 1-a chemat Domnul pe el la cele cereşti, iar sfântul, umplându-se de bucurie, a poruncit ostaşilor să-l taie. Dar aceia nu voiau, pentru că se temeau şi tremurau. Atunci sfântul le-a zis: „De nu veţi săvârşi porunca voastră, nu veţi câştiga milă de la Hristos al meu!” Deci ostaşii, apropiindu-se, mai întâi i-au sărutat trupul lui, apoi au poruncit unuia din ei şi a tăiat capul mucenicului, însă, în loc de sânge, a curs lapte.

In acelaşi ceas, măslinul s-a umplut de roadele sale, de la rădăcină până la vârf, şi mulţimea de popor care a fost de faţă la tăiere, văzând aceasta, a crezut în Hristos. Iar minunile care se făcuseră le-au spus împăratului şi împăratul a poruncit ca îndată să taie măslinul acela, să-1 zdrobească şi să-1 ardă împreună cu trupul mucenicului. Şi stingându-se focul, credincioşii au luat din cenuşă trupul sfântului, nevătămat de foc, şi l-au îngropat cu cinste pe moşia lui Adamantie Scolasticul, ce era acolo aproape. Iar Lavrentie, Vasoi şi Provian, casnicii mucenicului, urmându-l pe el de departe, privind la toate pătimirile lui şi auzind glasul care venise la el din cer, au scris viaţa şi mucenicia lui şi au dat-o sfintelor biserici întru pomenirea mucenicului, spre folosul celor ce citesc şi ascultă şi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RACLA CU MOAŞTE DE LA BISERICA SF. PANTELIMON

2009-07-07T00:28:00.000-07:00

BISERICA SF. PANTELIMON DE LA FOIŞORUL DE FOC DEŢINE UN FRAGMENT DIN MOAŞTELE SF. PANTELIMON. Din anul 2008, biserica Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc adăposteşte un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, doctor fără de arginţi şi patron al medicilor, prăznuit de Biserica Ortodoxă în data de 27 iulie. Părticica sfintelor sale moaşte a fost încastrată în mâna dreaptă, cu care sfântul reprezentat pe raclă face semnul binecuvântării.

SFINŢENIA LA LOCUL DE MUNCĂ. Sf. Pantelimon este un exemplu creştin de profesionalism medical. Acolo unde nu izbutea cu experienţa sa medicală, reuşea cu puterea credinţei sale. El a demonstrat că sfinţenia se poate dobândi şi în mijlocul societăţii, nu doar prin retrageri spirituale. Astfel, sfinţienia nu este o utopie atâta timp cât, conform principiilor desfăşurării unei vieţi de calitate în spaţiul public, omul acţionează nu atât după inters, cât mai ales după virtute [Facem precizarea că concepţia despre virtute ca o calitate care permite individului să-şi îndeplinească rolul social a fost specifică societăţilor eroice (Iliada de Homer) cf. Alasdair Macintyre – Tratat de Morală. După virtute, Humanitas, Bucureşti, 1998, p.146].

Proiectul sau proiectiile Bisericii Sf. Pantelimon de la Foişorul de Foc

2009-05-15T06:20:00.000-07:00

Construită pe locul unei vechi biserici de lemn, prima datând din 1752 (atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica din iulie 1752), cea de a doua din 1790 (construită de către preotul Ivan ot Silvestru), actuala formă a bisericii Sf. Pantelimon a fost finalizată, conform pisaniei, la 11 Aprilie 1876.Lucrările s-au executat după planurile arh. Nae Cucu; pictura interioară a fost executată de G. Stoenescu (elev al lui Gh. Tatarăscu); lucrările de sculptură în lemn: catapeteasma, amvonul, jilţurile şi o masă de ofrande aparţin lui Petre Babic; poleitul tâmplei şi a amvonului a fost executat de Franz Ferdinandy. Ulterior, în anul 1921, Bisericii Sf. Pantelimon i s-a mai adăugat şi un pridvor.

În anul 2008, cu ajutorul credincioşilor, Biserica a fost împodobită cu diverse obiecte de cult, candele, iconostase, strane, exprimând dragostea tuturor închinătorilor sfântului locaş pentru Sfântul Pantelimon şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, hramul acestei Biserici.

Din acelaşi an, Biserica adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Acest doctor fără de arginţi, prăznuit la 27 iulie, este patronul medicilor.

De remarcat faptul că, în anul 1936, unul dintre preoţii parohi de seamă ai bisericii Sf. Pantelimon, P.C. Pr. Gheorghe Popescu-Colibaşi (1900-1974), împreună cu P.C. Pr. Ioan Mihălcescu, fostul său profesor, a alcătuit “Acatistul Sfântului Pantelimon” (lucrare aprobată de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (aprobare nr. 3252/7 decembrie 1937), tipărită într-o ediţie princeps în 1937 şi retipărită în Acatistier, începând cu anul 1972.Pe lângă biserică a existat şi o şcoală de învăţătură pentru copiii mahalalei, condusă la anul 1863 de cântăreţul Radu Simionescu, ajutat de paraclisierul Enache Teodorescu, care, ajungând şi el cântăreţ, conduce şcoala mai departe până către anul 1900. Astăzi, prin orele de cateheză desfăşurate sub numele “Hristos împărtăşit copiilor”, se încearcă ca această tradiţie să fie reluată.

Biserica Sf. Pantelimon are nevoie urgentă de lucrări de consolidare şi restaurare. Situate pe umplutura unui pârâu afluent al Dâmboviţei şi în apropierea unui lac secat – pe o bună parte din locul căruia se întinde astăzi impresionantul parc din curtea acestui lăcaş de cult -, fundaţiile de cărămidă moale au antrenat umezeala solului, afectând pereţii şi pictura interioară pe o înălţime care depăşeşte 2 m. Apariţia unor crăpături accentuate la pereţii verticali ai absidelor naosului şi la altar ridică serioase semne de întrebare în privinţa gradului de rezistenţă al fundaţiei. Pentru funcţionalitatea şi aspectul exterior al Bisericii este necesară refacerea pardoselii şi a treptelor pridvorului, inclusiv amenajarea unei rampe de acces pentru persoanele cu handicap. De asemenea, pentru estetizarea faţadelor este neceară refacerea turlei naosului şi a a pronausului, făcute din lemn şi acoperite cu tablă. (Autor: Pr. Dr. Teleanu Bogdan-Aurel)