-Mamă, dacă ne spulberă vântul casa, unde ne adăpostim? întrebau copiii, strângându-se lângă femeia, îngrijorată şi ea, de o asemenea dezlănţuire a stihiilor.
- Ne adăpostim în biserică, îşi stăpâni lacrimile mama.
Fata cea mare era plecată la lucru. Cum se va întoarce acasă pe un asemenea vânt, care te ia de pe picioare?!
Noaptea aceea a mâniei lui Dumnezeu a strâns multe familii de bucureşteni sub icoană. Fiecare şi-a reconsiderat păcatele, şi-a cercetat sufletul, întrebându-se ce jertfă personală ar putea face, pentru ca această urgie să nu ne şteargă cetatea de pe faţa pământului, căci trăim cu adevărat, în cel mai păcătos oraş românesc.
Adesea cădem în ispită, căci satana are un mod de a fi grăbit, de a ne presa cu nişte argumente ale orgoliului şi iubirii de sine, la care aproape e imposibil să rezişti. Dar Îngerul umblă să obţină repetarea probei, reexaminarea. Nu cumva am greşit din nebăgare de seamă? Să fim atenţi, căci lucrarea aceasta minunată a Păzitorului nostru se petrece mereu. Important este, măcar când ne conştientizăm căderea, să folosim ruşinarea inevitabilă, pentru a nu recădea. Dacă regretăm un păcat, nu se poate să nu ni se dea şansa de a-i demonstra Domnului că nu suntem aşa cum ne înfăţişează defăimătorul, cu trecătoarea lui victorie asupra noastră. Cumplit ar fi ca şi a doua oară să procedăm la fel, ţâfnoşi şi grăbiţi, trimiţând răspunsul la probă prin copy past, fără nici o modificare de atitudine, de parcă ar fi o simplă defecţiune tehnică în transmiterea unui mail.
În noaptea taifunului, Îngerul Domnului a adunat din toate casele promisiunile de jertfă ale mamelor, ale copiilor şi ale bărbaţilor maturi. Cele mai mari oferte au venit din partea bătrânelor neputincioase. Şi totuşi n-au ajuns. Atunci o străveche biserică, împreună cu Sfântul Panteliomon, cu sfintele lui moaşte minunat lucrătoare în altar, s-a oferit spre jertfă.
Doar atunci, petarda şmecherului care a ţintit turla bisericii de lângă Foişorul de Foc s-a aprins. A nimerit chiar în fereastra înaltă, în jaluzele, căci turla însăşi era acoperită cu tablă şi unealta satanei ar fi ricoşat.
Jertfa a fost uriaşă, pe măsura păcatelor prosperului oraş: jertfa pompierilor care, ceasuri în şir n-au reuşit să stingă incendiul, fiind nevoiţi să taie acoperişul de tablă, ca să se strecoare spre căptuşeala de lemn, cuprinsă de foc; jertfa preoţilor şi enoriaşilor, care au încercat să salveze icoanele şi sfintele moaşte.
Bolta bisericii în flăcări, prăbuşită în interior la un moment dat, putea să rănească pe vreunul din ei, dar îngerii, lucrători cot la cot cu iubitorii de sfinţenie şi gata de orice jertfă, i-au protejat.
În zori, vântul a slăbit, apoi, după încă o zi, a încetat.
Nu există eveniment care să se petreacă fără Voia Domnului. Să ne rugăm ca să-i desluşim învăţăturile ascunse. Să nu mai păcătuim cu uşurinţă, chiar dacă Iisus este gata să se jertfească iar şi iar pentru noi, spre iertarea neatentelor noastre căderi. Să ne rugăm mai mult unii pentru alţii ! (un text de Elena Frandeş publicat in LUMEA CREDINTEI din data de 10 ianuarie 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu