Mii de credincioşi s-au închinat la racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, de la biserica situată în zona Foişorului de Foc din Capitală, acesta fiind considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.
Moaştele Sfântului Pantelimon au fost scoase sâmbătă seara din Biserica
Sfântul Pantelimon "Foişorul de Foc", fiind aşezate spre închinare
într-un baldachin special amenajat în faţa lăcaşului de cult.
Racla cu moaştele Sfântului Pantelimon au fost purtate apoi în
procesiune în jurul bisericii, după slujba Vecerniei, oficiată de un
sobor de preoţi. Procesiunea a fost deschisă de persoane care
purtau torţe în mâini, urmate de toacă, de steagurile bisericii, de
racla cu moaşte şi de o icoană mare cu Sfântul Pantelimon. În timpul
procesiunii, credincioşii au avut în mâini lumânări aprinse şi au cântat
imnuri închinate Sfântului Pantelimon.
Duminică, racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, tămăduitorul de
suferinţe, va rămâne în curtea bisericii până când se va închina ultimul
pelerin.
Părintele Bogdan Teleanu a evocat, în cuvântul de învăţătură,
atât importanţa Sfântului Pantelimon pentru ortodoxie, cât şi învăţătura
transmisă peste ani de acest sfânt - să fie făcute fapte de milostenie.
"Sfântul Pantelimon este, de fapt, primul ocrotitor al Capitalei,
potrivit documentelor, până când în Bucureşti au fost aduse moaştele
Sfântului Dimitrie Basarabov. Numit adesea "doctor fără de arginţi",
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor
al bolnavilor, un model de doctor. Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor
Pantelimon era originar din Nicomidia şi a trăit în timpul împăratului
Maximian (292-311), un persecutor al creştinilor", a spus părintele
Bogdan Teleanu.
Părinţii Sfântului Pantelimon, Eustorghie şi Euvula, având o situaţie
materială bună, s-au îngrijit de creşterea copilului şi l-au dat în
seama renumitului doctor Eufrosin, care l-a învăţat cum să-i îngrijească
pe bolnavi. De la preotul Ermolae, Pantelimon a învăţat credinţa
creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe
marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la
încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca
acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului
Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi
l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi sfintele
taine.
Pantelimon a tămăduit şi alţi oameni, printre care şi un orb, pe care
nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi
medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. Dorind
să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat, care a
mărturisit că el este creştin ca şi cel care l-a tămăduit, iar după
aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este
creştin şi, pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu, a vindecat un slăbănog
despre care toţi spuneau că nu mai are şanse de tămăduire. Cu toate
acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele
din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizaţi şi preotul
Ermolae, cei doi ucenici ai acestuia, precum şi orbul vindecat.
În tradiţia bisericii, Sfântul Pantelimon a rămas cunoscut ca tămăduitor şi făcător de minuni.
În momentul morţii sale, din cer s-a auzit: "Slujitor credincios,
dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise,
cununa ta este pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost
deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare
demonilor".
Potrivit tradiţiei creştine, în momentul decapitării sfântului, din rana
lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a
rodit în acel moment. Spre a nu lua creştinii trupul sfântului, acestuia
i s-a dat foc, însă s-a întâmplat atunci o altă minune: acesta a fost
scos din cenuşă neatins de foc, fiind îngropat cu mare cinste, pe
proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.
Sute de lăcaşuri de cult din Patriarhia Română îşi sărbătoresc hramul în
ziua Sfântului Pantelimon. Printre acestea se numără şi stavropighia
patriarhală de la Techirghiol - Mănăstirea "Sfânta Maria", Biserica
"Sfântul Pantelimon" - Foişorul de Foc şi Biserica Paraclis universitar
"Sfântul Dimitrie", ambele din Bucureşti. La cele două biserici se află
fragmente din moaştele Sfântului Pantelimon. Fragmentele din moaştele
sfântului se află şi la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.
Mii de oameni au fost duminică şi la Lacu Sărat, lângă Brăila, la
slujbele oficiate cu ocazia hramului Mănăstirii "Sfântul Pantelimon".
Biserica veche de la Foişorul de Foc, construită din lemn, a fost
atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica, din iulie
1752. Mărturii despre această primă biserică construită din lemn sunt
şi în "Bibliografia monumentelor feudale din Bucureşti", a banului N.
Cantacuzino.
În anul 1790, în locul bisericii de lemn - după cum se menţionează
într-o pisanie sculptată în piatră cu litere chirilice - a fost
construită una din zid, de către preotul Ivan ot Silvestru. În pisania
aceasta, care se păstrează pe peretele din dreapta pronaosului, se poate
citi următorul text: "Doamne, Cel ce cu puterea Ta proslăveşti pe cei
ce iubesc podoaba casei Tale şi locul locaşului măririi Tale, primeşte
acest sfânt locaş, care este întru slava Ta şi cinstea şi prăznuirea
marelui mucenic şi tămăduitor Pantelimon, prin osârdia robilor lui
Dumnezeu: părintele Popa Ivan ot Silvestru, Constantin logofăt Bornescu
şi jupân Constatin Coramzulea şi jupân Ene Mănciulescu şi cu alţi
pravoslavnici creştini, care cu cât s-au îndurat şi s-a făcut în
răzmeriţă, leat 1790".
"În Bucureşti, un cartier poartă numele Sfântului Pantelimon, lucru mai
rar întâlnit, un spital şi două biserici", a mai spus părintele Teleanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu