luni, 23 februarie 2015

Părintele Petru Gh. Savin, omagiat la biserica Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti



În contextul în care la nivelul Patriarhiei Române anul 2015 reprezintă "Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii", Departamentul pentru copii şi tineret ATENEUL SFÂNTUL PANTELIMON pregăteşte vernisarea expoziției documentare cu titlul "Biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele istoriei" care marchează aniversarea a 100 ani de la hirotonia întru preot a marelui cărturar al acestei biserici din capitală, pr. PETRU GH. SAVIN (1915-2015). 
***

Studiind activitatea misionară a părintelui Petru Gh. Savin, aşa cum se desprinde din documentele vremii, o primă constatare ar fi aceea că misionarismul bisericesc comportă nişte riscuri care i-au pus în situaţii limită pe cei care l-au practicat, spre deosebire de cei care s-au “încapsulat” în ritualul cultic al Bisericii Ortodoxe Române, după cum observam în articolul “Comunismul condamnat de Biserica Ortodoxă Română”, publicat în cotidianul Ziua din 18/19 martie 2006 (anul XII, nr. 3583, p.6) şi republicat în cartea Opinie şi Misiune: schiţă de imagologie creştin-ortodoxă, (Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013, p. 222). Aşa se explică, spre exemplu de ce părintele Gheorghe Popescu Colibaşi a slujit mai mult decât părintele Petru Gh. Savin la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti şi a avut mai puţin de suferit de pe urma represiunilor regimului comunist. Asta nu înseamnă că Securitatea de atunci nu a încercat să-l "prindă cu ceva" pe părintele Gheorghe Popescu-Colibaşi! Ba, am spune că dimpotrivă! Numai că, axându-se exclusiv pe cult, acest preot al bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti a fost mai ferit decât părintele Petru Gh. Savin care a fost mai expus datorită sarcinilor misionare care i-au fost încredinţate şi pe care le-a împlinit cu mult zel. Este drept însă că, în ceea ce-l priveşte pe părintele Petru Gh. Savin, trebuie precizat faptul că în formularea acuzaţiei care i-a fost adusă acestui preot de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti a cântărit mult şi culpa de a fi fost fratele profesorului Ioan Gh. Savin, enoriaş fidel al acestei parohii bucureştene.

Prin urmare, putem afirma că în ciuda faptului că regimul comunist se folosea de Departamentul cultelor ca de ca un organ de poliţie politică şi un instrument care ar fi trebuit să limiteze activitatea Bisericii, rolul său fiind de a „supraveghea şi de a controla întreaga activitate a cultelor, pentru ca aceasta să se desfăşoare în cadrul prevederilor legale” (Decret nr. 334/1970, art. 5), preoţii care s-au limitat la a avea doar un rol exclusiv liturgic, au fost mai puţin expuşi riscului de a avea de suferit pe urma represiunilor regimului comunist ateu din România, aşa cum a fost cazul părintelui Petru Gh. Savin şi ai altor slujitori misionari ai Bisericii Ortodoxe Române. 

Asta nu înseamnă că, spre deosebire de preoţii misionari, preoţii care s-au rezumat doar la activitatea cultică nu au avut de suferit. Aşa cum observăm din documentele vremii, datorită contactului pe care l-au avut cu preoţii misionari au fost şi ei cercetaţi ca nu cumva să fie "infestaţi" de ideile misionare ale confraţilor lor, care au îmbrăcat în general acuzaţia că ar fi "legionari", aşa cum a fost cazul preoţilor Gheorghe Sorescu şi Gheorghe Popescu-Colibaşi de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. 

De altfel, tendinţa firească a Bisericii a fost aceea de a umple golul lăsat în sufletul comunităţii parohiale de la această biserică prin numirea unui preot "în acelaşi duh" cu părintele Petru Gh. Savin, care a avut de pătimit în închisorile comuniste şi la Canal, aşa cum a fost cazul părintelui Ioan Pâslaru. Dar, pe de altă parte este posibil ca această numire să fi fost îngăduită tacit de regimul comunist probabil cu scopul de a intimida şi mai mult comunitatea parohială de la această biserică. Astfel, având în vedere această situaţie concretă de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, desprindem ca o concluzie finală ideea că preoţii misionari au incomodat teribil de mult regimul comunist, ceea ce l-a şi determinat să-i elimine sub diverse pretexte nu doar din viaţa religioasă, ci adesea chiar şi din viaţa socială de atunci. Totuşi, cu toate încercările regimului comunist de a înăbuşi vocaţia misionară a parohiei  bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc, aceasta a subzistat şi, chiar mai mult, a răbufnit cu tărie după Revoluţia din 1989.   
***

Preotul, folcloristul, dramaturgul şi jurnalistul Petru Gh. Savin s-a născut la data de 24 august 1891 şi este fiul preotului Gheorghe Savin, paroh al bisericii „Sfinţii Împăraţi“ din comuna Jorăşti-Covurlui, judeţul Galaţi. El a studiat la Seminarul ,,Veniamin" din Iaşi (1906-1914), acolo unde corpul profesoral era condus de directorul pr. Pavel Savin, iar apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti. De la părintele Pavel Savin - cel care împreună cu episcopul Nicodim Munteanu şi cu arhimandritul Iuliu Scriban au lucrat la publicarea în 1913 a Micii Biblii  - avea să deprindă faptul că "vocea preotului este mai salutară, foarte mult ascultată de săteni; aceea ce-i spune moş popa săteanului, e primit de acesta fără nici o discuţie" după cum nota acest director de Seminar într-o conferinţă despre "Rolul Bisericii în viaţa noastră naţională" susţinută în noiembrie 1910).

În anul 1914, Petru Gh Savin a devenit învăţător în Zărneşti, jud. Galaţi. Petru Gh. Savin a fost hirotonit, în anul 1915, preot creştin-ortodox, în Jorăşti (1915 - 1930), comuna sa natală, după care va sluji ca preot în Luminiţa - jud. Tulcea (1931 - 1932), Braniştea - jud. Galaţi (1932-1936), preot la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti (din 1941-1949) şi, pentru scurt timp, la biserica “Adormirea" din Constanţa. În paralel cu slujiurea preoţească a mai îndeplinit funcţia de misionar şi consilier cultural al al Episcopiei Dunării de Jos, apoi (1937 - 1940), preşedinte al Societăţii clerului “Solidaritatea " din Galaţi, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor (1940-1941) şi inspector pentru problemele culturale şi sociale în Ministerul Cultelor şi în Ministerul Muncii (1942 - 1944). 

Petru Gh. Savin a fost un colaborator al folcloriştilor Tudor Pamfile şi pr. Dumitru Furtună şi a contribuit la întocmirea unora dintre principalele colecţii de basme ce apar în Moldova în primele decenii ale secolului al XX-lea. El a editat la Jorăşti şi la Braniştea, jud.Covurlui, revista lunară de limbă, literatură şi artă populară “Doina” (1928-1935), urmaşa celebrei reviste de folcloristică “Ion Creangă” . Pasiunea părintelui Petru Gh. Savin din Jorăşti pentru acest tip de literatură se poate explica prin obiceiul mamei lui de a-l lua la clacă, după cum notează acesta în Calendarul revistei ,,Ion Creanga'' (1912, p. 136):,,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăseam''.

Dintre lucrurările părintelui Petru Gh. Savin referitoare la viaţa satului şi folclor amintim: "Clăcăieşti. Glume, jitii, taclale şi polojănii din popor" (Bârlad, 911, 91p), "Poveşti" (Bârlad, 1914, 129 p), "Mândrul florilor" (Bucureşti, 1914,144 p.), "Snoave din popor" (Bucureşti, 1926, 104 p.), "Satele sub raport cultural. Cum sunt. şi cum ar trebui şi fie. Conferinţă" (Bârlad, 1924, 39 p.), "Preotul în literatură - Conferinţă" (Neamţ, 1926, 33 p.) etc.

Dar, Petru Gh. Savin a fost nu doar un celebru folclorist, ci şi un cunoscut dramaturg popular, al cărui piese de teatru au fost difuzate de postul public de radio. 

Dintre lucrările părintelui Petru Gh. Savin, Departamentul pentru copii şi tineret "Ateneul Sfântului Pantelimon" a publicat până în prezent în noua ediţie a revistei parohiale "Ateneul Sfântului Pantelimon" - foaie pe care a înfiinţat-o în anul 1941 la parohia Sfântul Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti -  două pilde ("Fericirea creştină" şi "Cei doi fraţi") din cartea Pilde creştineşti (apărută cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Cosma Petrovici în colecţia Biblioteca Eparhială, nr. 7, Galaţi, 1935, 64 p.) şi piesele de teatru "Mântuirea sufletului" (apărută la Tipografia Uniunii Clericilor Ortodocşi din Basarabia, Chişinău,  1935) şi  "În zile de Sărbători" (jucată la radio la 3 ianuarie 1943 şi publicată în colecţia Teatru pentru popor, Editura Remus Cioflec, Bucureşti, 1943). Dintre lucrările sale în acest domeniu au mai rămas de publicat următoarele: "O clacă cu viteji" (Galaţi, 1943, 34 p.), "Jertfa de Paşti. Schiţe moralizatoare" (Galaţi, 1937, 80 p.), "Teatru pentru popor 5 piese de teatru într-un act" (Bucureşti, 1943, 202 p.) şi "Ne cheamă Străjeria. Piesă de teatru străjerească într-un act" (Galaţi, nedatată, 31 p.).

A decedat în 26 mai 1977, în Bucureşti.

miercuri, 18 februarie 2015

Concluzia conferinței cu tema „Biserica, prietena şcolii mele”, 18 februarie 2015

Biserica și Școala trebuie să strângă rândurile pentru a face față eficient inițiativelor răuvoitoare ale unor nostalgici atei împotriva religiei majoritare

          În ultima perioadă asistăm la o recrudescenţă a ateismului din România şi, după toate semnalele, la o amplificare a sentimentelor de ură şi dispreţ ale minorității reprezentate de acesta faţă de Biserica Ortodoxă Română în calitate de exponent al religiei majoritare din țara noastră. Pe fundalul intensificării inițiativelor acestei minorități ateiste de a diminua cât mai mult prezenţa elevilor la ora de religie, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” a decis că trebuie să se implice. Astfel, la iniţiativa acestui Departament pentru copii şi tineret de la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, doamna profesor Julieta Mihăilescu, directorul ŞCOLII GIMNAZIALE „Maica Domnului”(cu sediul în strada I.Maiorescu nr. 32) a fost invitată să susţină miercuri, 18 februarie 2015, la orele 17.00, conferinţa cu tema „Biserica, prietena şcolii mele” din cadrul proiectului parohial TINERII ÎN AREOPAG. DIALOGURI RELIGIOS – CULTURALE.
În calitatea de gazdă a doamnei Julieta Mihăilescu, directorul Şcolii gimnaziale „Maica Domnului”, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” - înfiinţat de părintele Petru Gh. Savin în anul 1941 şi, din acest punct de vedere, martor istoric şi victimă a epocii de instaurare a regimului comunist în România – şi-a manifestat îngrijorarea trăgând un semnal de alarmă cu privire la demersurile reprezentanților unei minorități ateiste de a reinstitui în societatea românească dogmatismul ateist care, sub pretextul fals al libertăţii de conştiinţă, propagă de fapt intoleranţa faţă de prezenţa în spaţiul public a valorilor religiei majoritare reprezentată de Biserica Ortodoxă Română.
În introducerea conferinței, părintele Bogdan-Aurel Teleanu, coordonator al Departamentului înfiinţat în 1941 de părintele Petru Gh. Savin, a ţinut să sublinieze că marea problemă a acestei ideologii este că – după tiparul instaurării regimului comunist în Rusia şi, ulterior, în alte ţări vecine, printre care şi România -  se urmăreşte de fapt diminuarea prezenţei Bisericii în spaţiul public românesc pentru a face loc unui discurs public care să elimine cât mai mult din societatea românească, în general, şi din sufletul tineretului, alternativa credinţei în Dumnezeu. În acest sens, considerăm extrem de elocventă afirmaţia teologului roman I. Gh. Savin - fratele iniţiatorului Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon”, părintele Petru Gh. Savin  – referitoare la modul în care s-a instaurat comunismul în Rusia: Sub motivul păstrării libertăţii de conştiinţă este interzis de a se face tineretului până la 21 de ani instrucţia religioasă, Statul crezându-se în schimb obligat să le predea în numele acestei libertăţi toate inepţiile care se pot imagina” (Ioan Gh. Savin,  Iconoclaşti şi apostaţi contemporani, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1932, p. 60.)
În susținerea conferinţei „Biserica, prietena şcolii mele”, doamna profesor Julieta Mihăilescu a pornit de la premiza că educația fără spiritualitate înseamnă școală fără suflet” , iar ora și profesorii de religie sunt ”liantul dintre Școală și Biserică” care în mod insultător sunt considerați ”otrăvitori” de câțiva dintre susținătorii reinstituirii ateismului în România.  Miza celor care doresc diminuarea importanței orei de religie în România este simțul comun care, în absența unei fundamentări transcedentale oferită de religie, transformă binele într-o valoare relativă stabilită printr-un consens social ușor de manipulat datorită tehnologiei informației și comunicării contemporane. În acest context social, doamna profesor Julieta Mihăilescu a ținut să sublinieze importanța încheierii unor protocoale de colaborare între Școala și Biserică,  așa cum este și cel dintre Şcoala gimnazială „Maica Domnului” și Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc intitulat “Biserica, prietena şcolii mele - 2015”.
În discuțiile prilejuite de această conferință, părintele protoiereu Ioan Popescu a ținut să-i încurajeze pe toți cei prezenți afirmându-și convingerea că ”susținătorii orei de religie vor ști să facă față atacurilor îndreptate din rea voință împotriva acesteia și a profesorilor ei din partea unor persoane care încearcă prin diverse tertipuri să slăbească legătura dintre două instituții surori, așa cum sunt Biserică și Școală”.
Domnul Dumitru Gabor, invitat la conferință în calitate de profesor de religie la Şcoala gimnazială „Maica Domnului”, a ținut să reamintească câteva din acțiunile întreprinse de această școală în colaborare cu Parohia Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc și, la rândul său, și-a exprimat convingerea că ”cu cât colaborarea dintre Biserică și Școală va cunoaște o intensificare în viitor, cu atât mai mult ora de religie nu va putea fi ștearsă definitiv din catalog, așa cum își doresc – probabil mai mult din interese personale - vreo doi-trei atei din România”.
           Interesantă de remarcat este și intervenția în cadrul conferinței a domnului Alexandru Țurlea, de profesie jurist  cu o vechime de 29 de ani, care consideră că  ”o campanie axată pe evidențierea detaliată a situației din țările UE pe această problemă ar fi binevenită” (de fapt un asemenea studiu deja există şi poate fi accesat online pe site-ul CULTURA VIEŢII).
În încheierea conferinței, reliefând conexiunea dintre ateismul contemporan şi ateismul care a condus la instaurarea abuzivă a regimului comunist, în spatele căruia se ascund de fapt sentimente de adversitate faţă de creştini în general, părintele Bogdan Teleanu le-a atras atenţia participanţilor că se pare că ateismul nu a pierit odată cu comunismul, ci există în continuare, iar Revoluţia din 1989 nu a pus capăt luptei sale împotriva religiei. În acest context, părintele Bogdan-Aurel Teleanu a afirmat că ”nimeni n-are dreptul să închidă ochii în faţa modului în care ateismul a îmbrăcat în mod disimulat haina societăţii civile seculariste contemporane pentru a face propaganda unei ideologii din cauza cărei bătrânii noştri au avut atât de mult de suferit în puşcăriile comuniste şi împotriva căreia atâţia tineri au murit luptând la Revoluţia din 1989”.  
În concluzie, prin organizarea conferinţei cu tema „Biserica, prietena şcolii mele”, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” doreşte de fapt să semnaleze riscul instaurării în societatea românească a unei noi forme de intoleranţă care urmăreşte scoaterea lui Dumnezeu din sufletul tinerilor români pentru a face loc ateismului, un simpton caracteristic al epocilor de dezechilibru în cultură”. În ciuda acestui fapt, Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” îşi exprimă speranţa că, totuşi, oricâte planuri s-ar întocmi, credinţa creştină nu va putea fi învinsă!
În urma conferinței “Biserica, prietena şcolii mele”, majoritatea participanților, în special enoriaşi din parohia bisericii Sfântul Pantelimon,  şi-au exprimat dorința de a adera și ei la Asociația “Părinți pentru ora de religie” – filiala sector 2 Bucureşti.


Biroul de presă al
Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon”

ARHIA FOTO:








ARHIVA MEDIA:
1. Comunicat de presă - Departamentul pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon'- Agerpres, Creştin Ortodox, 19 februarie 2015
Concluzia conferinței cu tema 'Biserica, prietena școlii mele': Biserica și Școala trebuie să strângă rândurile pentru a face față eficient inițiativelor răuvoitoare ale unor nostalgici atei împotriva religiei majoritare În ultima perioadă asistăm la o recrudescență a ateismului din România și, după toate semnalele, la o amplificare a sentimentelor de ură și dispreț ale acestuia reprezentat de o minoritate față de Biserica Ortodoxă Română în calitate de exponent al religiei majoritare din țara noastră. Pe fundalul intensificării inițiativelor acestei minorități ateiste de a diminua cât mai mult prezența elevilor la ora de religie, Departamentul pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon' a decis că trebuie să se implice. Astfel, la inițiativa acestui Departament pentru copii și tineret de la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, doamna profesor Julieta Mihăilescu, directorul șCOLII GIMNAZIALE 'Maica Domnului'(cu sediul în strada I.Maiorescu nr. 32) a fost invitată să susțină miercuri, 18 februarie 2015, la orele 17.00, conferința cu tema 'Biserica, prietena școlii mele' din cadrul proiectului parohial TINERII ÎN AREOPAG. DIALOGURI RELIGIOS — CULTURALE. În calitatea de gazdă a doamnei Julieta Mihăilescu, directorul școlii gimnaziale 'Maica Domnului', Departamentul pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon' — înființat de părintele Petru Gh. Savin în anul 1941 și, din acest punct de vedere, martor istoric și victimă a epocii de instaurare a regimului comunist în România — și-a manifestat îngrijorarea trăgând un semnal de alarmă cu privire la demersurile reprezentanților unei minorități ateiste de a reinstitui în societatea românească dogmatismul ateist care, sub pretextul fals al libertății de conștiință, propagă de fapt intoleranța față de prezența în spațiul public a valorilor religiei majoritare reprezentată de Biserica Ortodoxă Română. În introducerea conferinței, părintele Bogdan-Aurel Teleanu, coordonator al Departamentului înființat în 1941 de părintele Petru Gh. Savin, a ținut să sublinieze că marea problemă a acestei ideologii este că — după tiparul instaurării regimului comunist în Rusia și, ulterior, în alte țări vecine, printre care și România — se urmărește de fapt diminuarea prezenței Bisericii în spațiul public românesc pentru a face loc unui discurs public care să elimine cât mai mult din societatea românească, în general, și din sufletul tineretului, alternativa credinței în Dumnezeu. În acest sens, considerăm extrem de elocventă afirmația teologului roman I. Gh. Savin — fratele inițiatorului Departamentului pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon', părintele Petru Gh. Savin — referitoare la modul în care s-a instaurat comunismul în Rusia: 'Sub motivul păstrării libertății de conștiință este interzis de a se face tineretului până la 21 de ani instrucția religioasă, Statul crezându-se în schimb obligat să le predea în numele acestei libertăți toate inepțiile care se pot imagina' (Ioan Gh. Savin, Iconoclaști și apostați contemporani, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1932, p. 60.) În susținerea conferinței 'Biserica, prietena școlii mele', doamna profesor Julieta Mihăilescu a pornit de la premiza că 'educația fără spiritualitate înseamnă școală fără suflet' , iar ora și profesorii de religie sunt 'liantul dintre Școală și Biserică' care în mod insultător sunt considerați 'otrăvitori' de câțiva dintre susținătorii reinstituirii ateismului în România. Miza celor care doresc diminuarea importanței orei de religie în România este simțul comun care, în absența unei fundamentări transcedentale oferită de religie, transformă binele într-o valoare relativă stabilită printr-un consens social ușor de manipulat datorită tehnologiei informației și comunicării contemporane. În acest context social, doamna profesor Julieta Mihăilescu a ținut să sublinieze importanța încheierii unor protocoale de colaborare între Școală și Biserică, așa cum este și cel dintre școala gimnazială 'Maica Domnului' și Parohia Sfântul Pantelimon — Foișorul de Foc intitulat 'Biserica, prietena școlii mele — 2015'. În discuțiile prilejuite de această conferință, părintele protoiereu Ioan Popescu a ținut să-i încurajeze pe toți cei prezenți afirmându-și convingerea că 'susținătorii orei de religie vor ști să facă față atacurilor îndreptate din rea voință împotriva acesteia și a profesorilor ei din partea unor persoane care încearcă prin diverse tertipuri să slăbească legătura dintre două instituții surori, așa cum sunt Biserică și Școală'. Domnul Dumitru Gabor, invitat la conferință în calitate de profesor de religie la școala gimnazială 'Maica Domnului', a ținut să reamintească câteva din acțiunile întreprinse de această școală în colaborare cu Parohia Sfântul Pantelimon — Foișorul de Foc și, la rândul său, și-a exprimat convingerea că 'cu cât colaborarea dintre Biserică și Școală va cunoaște o intensificare în viitor, cu atât mai mult ora de religie nu va putea fi ștearsă definitiv din catalog, așa cum își doresc — probabil mai mult din interese personale — vreo doi-trei atei din România'. Interesantă de remarcat este și intervenția în cadrul conferinței a domnului Alexandru Țurlea, de profesie jurist cu o vechime de 29 de ani, care consideră că 'o campanie axată pe evidențierea detaliată a situației din țările UE pe această problemă ar fi binevenită'. În încheierea conferinței, reliefând conexiunea dintre ateismul contemporan și ateismul care a condus la instaurarea abuzivă a regimului comunist, în spatele căruia se ascund de fapt sentimente de adversitate față de creștini în general, părintele Bogdan Teleanu le-a atras atenția participanților că se pare că ateismul nu a pierit odată cu comunismul, ci există în continuare, iar Revoluția din 1989 nu a pus capăt luptei sale împotriva religiei. În acest context, părintele Bogdan-Aurel Teleanu a afirmat că 'nimeni n-are dreptul să închidă ochii în fața modului în care ateismul a îmbrăcat în mod disimulat haina societății civile seculariste contemporane pentru a face propaganda unei ideologii din cauza cărei bătrânii noștri au avut atât de mult de suferit în pușcăriile comuniste și împotriva căreia atâția tineri au murit luptând la Revoluția din 1989'. În concluzie, prin organizarea conferinței cu tema 'Biserica, prietena școlii mele', Departamentul pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon' dorește de fapt să semnaleze riscul instaurării în societatea românească a unei noi forme de intoleranță care urmărește scoaterea lui Dumnezeu din sufletul tinerilor români pentru a face loc ateismului, un 'simpton caracteristic al epocilor de dezechilibru în cultură'. În ciuda acestui fapt, Departamentul pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon' își exprimă speranța că, totuși, oricâte planuri s-ar întocmi, credința creștină nu va putea fi învinsă! În urma conferinței 'Biserica, prietena școlii mele', majoritatea participanților, în special enoriași din parohia bisericii Sfântul Pantelimon, și-au exprimat dorința de a adera și ei la Asociația 'Părinți pentru ora de religie' — filiala sector 2 București. Biroul de presă al Departamentului pentru copii și tineret 'Ateneul Sfântului Pantelimon' 

2. Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din BucureştiConferinţă cu tema „Biserica, prietena şcolii mele“ - Cotidianul ZIARUL LUMINA

 La Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti a avut loc miercuri seara, 18 februarie, o conferinţă cu tema „Biserica, prietena şcolii mele“. 

La întâlnire au participat preoţi, profesori de religie, directori de şcoală, precum şi alte persoane interesate de situaţia disciplinei religie în sistemul de învăţământ public românesc. 

Conferinţa „Biserica, prietena şcolii mele“, organizată de Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon“ al locaşului de cult amintit, a abordat noua situaţie privitoare la statutul orei de religie, dar şi la intensificarea demersurilor de a diminua prezenţa elevilor la această disciplină şi amplificarea atacurilor împotriva Bisericii Ortodoxe Române în calitate de exponent al religiei majoritare din ţara noastră. 

În deschidere, părintele Bogdan-Aurel Teleanu, coordonatorul Departamentului pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon“, a comparat lupta împotriva participării la ora de religie din zilele noastre cu lupta ideologiei ateist-comuniste din Rusia şi din ţările foste comuniste. 

 „Marea problemă a acestei ideologii este că - după tiparul instaurării regimului comunist în Rusia şi, ulterior, în alte ţări vecine, printre care şi România - se urmăreşte de fapt diminuarea prezenţei Bisericii Ortodoxe Române în spaţiul public românesc pentru a face loc unui discurs public care să elimine cât mai mult din societatea românească, în general, şi din sufletul tineretului, alternativa credinţei în Dumnezeu“, a spus părintele Bogdan-Aurel Teleanu. 

 În continuare, doamna Julieta Mihăilescu, directorul Şcolii gimnaziale „Maica Domnului“ din Bucureşti, a spus că „educaţia fără spiritualitate înseamnă şcoală fără suflet“, iar ora şi profesorii de religie sunt „liantul dintre Şcoală şi Biserică“. 

De asemenea, părintele protoiereu Ioan Popescu, de la Protopopiatul Sector 2 Capitală, a arătat că Biserica şi Şcoala sunt „două instituţii-surori“. 

Profesorul de religie Dumitru Gabor de la Şcoala gimnazială „Maica Domnului“ a prezentat proiectele organizate de această şcoală împreună cu Parohia „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc, subliniind: „Cu cât colaborarea dintre Biserică şi Şcoală va cunoaşte o intensificare în viitor, cu atât mai mult ora de religie nu va putea fi ştearsă definitiv din catalog“. 

 La finalul întâlnirii, părintele Bogdan Teleanu a precizat că ateismul nu a pierit odată cu comunismul, ci continuă prin lupta împotriva religiei. „Nimeni n-are dreptul să închidă ochii în faţa modului în care ateismul a îmbrăcat în mod disimulat haina societăţii civile seculariste contemporane pentru a face propaganda unei ideologii din cauza căreia bătrânii noştri au avut atât de mult de suferit în puşcăriile comuniste şi împotriva căreia atâţia tineri au murit luptând la revoluţia din 1989“, a concluzionat părintele Teleanu.