vineri, 31 octombrie 2014

Conferințele de Crăciun "Ateneul Sfântului Pantelimon"

Abstract: Când o valoare tinde să înlocuiască alte valori se produce un conflict axiologic care, în funcţie de gravitate sa, poate conduce de la ofense particulare până la războaie mondiale. Aşa se întâmplă chiar şi atunci când religia tinde să înlocuiască politica, aşa cum se întâmplă spre exemplu în Orientul Mijlociu.

De ce Conferințe de Crăciun Ateneul Sfântului Pantelimon? Cum a pornit ideea? Deşi specialiştii avertizează asupra creşterii violenţei în societate şi agresivităţii tinerei generaţii în special, iar mass-media relatează tot mai multe cazuri de acest gen, paradoxal sunt încurajate tocmai activităţile cu efecte negative asupra formării şi educaţiei copiilor şi tinerilor, sub pretextul distracţiei, aceştia fiind invitaţi şi chiar îndemnaţi să adopte un comportament nefiresc, adesea violent. Din păcate, tânăra generaţie este stimulată să îşi afirme importanţa (semnificaţia) personale prin recompense sexuala pentru agresiune, iar nu prin religie, în cele mai radicale (fanatice sau extremiste) mişcări şi programe sociale, după cum sustine psihologul Arie Kruglanski, într-un articol publicat pe site-ul Jewish Journal. Forţând frontierele comportamentului uman şi ajungând să depăşească chiar şi cele mai îndrăzneţe scenarii horror, pericolul dezumanizării copiilor şi tinerilor face din ce în ce mai necesară comunicarea marilor valori care înnobilează omul şi epoca în care trăieşte, într-un mod accesibil celor mai largi audienţe.
De ce la "Ateneul Sfântul Pantelimon"? Se ştie deja că "Ateneul Sfântul Pantelimon" s-a născut din dorinţa de a conduce la nivelul parohiei idealurile Societăţii “Ateneul Român” care s-a înfiinţat din ideea fundamentală a Conferinţelor publice, aşa cum le numea Constantin Esarcu, “pentru popor şi repet pentru popor” care a condus în cele din urmă la ridicarea unui edificiu impozant, ridicat simbolic pe o proprietate a familiei Văcăreştilor. Spre exemplu, Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-un celebru „testament”: Urmașilor mei Văcărești,/Las vouă moștenire/Creșterea limbii românești/Ș-a patriei cinstire.
De ce este nevoie să reînvie "Ateneul Sfântului Pantelimon"? În condiţiile în care, din cauza secularizării, peste tot în lume se observă o adâncire a prăpastiei dintre tânăra generaţie şi religie, cred că a sosit timpul să ne întrebăm din ce în ce mai serios ce se întâmplă însă atunci când copiii sunt mai puţin credincioşi decât proprii lor părinţi? "Ateneele" au fost o importantă şi specifică mişcare culturală a generaţiei moşilor şi strămoşilor noştri al cărui viitor a fost curmat dramatic de  regimul comunist din România. Însă, diferenţa "ateneelor religioase" față de  "ateneele populare" ale acelor timpuri a dată de faptul că primele s-au născut în sânul Bisericii.  La ce contribuie astăzi reînvierea conceptului de ateneu? În primul rând, la contrabalansarea efectelor năucitoare ale secularizării. Spre exemplu, ofensiva din ce în ce mai susţinută a adepţilor secularizării împotriva religiei în general este la fel de îngrijorătoare ca şi problema fundamentalismului religios întrucât această ofensivă nu face altceva decât ca, pe fondul ritmului accelerat de globalizare şi modernizare ale lumii, să provoace crize spirituale şi, indirect, să reanime sub diferite forme curentele anarhiste în diverse părţi ale globului pământesc. Pe fondul secularizării excesive, în loc să fie îndreptată spre o democraţie providenţială, tânăra generaţie - sub falsa impresie a modernizării - este condamnată la un ateism anarhic, la fel de grav ca şi formele de dictatură cărora, în mod proniator, Dumnezeu le-a stat împotrivă. În loc ca tinerii să fie ajutaţi să înveţe arta stăpânirii de sine prin care omul – controlându-şi pornirile sălbatice ale patimilor determinate de ispite – poate ajunge de la virtute la valoare, sunt încurajaţi să-şi revendice „dreptul” la păcat. Prafrazând pe autorul volumului "Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”, putem spune că asistăm astăzi la o distrugere a "dreptăţii în numele  dreptului şi libertăţii de a păcătui". 

joi, 16 octombrie 2014

Reînfiinţarea Serviciului pentru tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon” din cadrul comitetului parohial

Duminică, 12 octombrie 2014, Consiliul parohial al parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti a hotărât reînfiinţarea Serviciului pentru tineret din cadrul comitetului parohial „Ateneul Sfântului Pantelimon”. Sarcina reînfiinţării şi coordonării Serviciului pentru tineret a fost încredinţată părintelui Teleanu Bogdan, care din anul 2008 a dezvoltat la această parohie un program social-cultural de lucru cu copiii cu vârste cuprinse între 4-18 ani, afiliat proiectului catehetic naţional "Hristos împărtăşit copiilor", care a preluat în duhul "unităţii şi continuităţii bisericeşti" conceptul de "Ateneul Sfântului Pantelimon" iniţiat în anul 1941 de preoţii Gheorghe Popescu-Colibaşi şi Petru Gh. Savin.

Astfel, în primul număr al "FOII PAROHIALE ATENEUL RELIGIOS SF. PANTELIMON" (1941), părintele Petru Gh. Savin afirma  : "Credem că este unul dintre cele dintâi aşezăminte ce trebuie numai decât să ia fiinţă în parohia noastră. El a întârziat prea mult, ca să nu i se simtă lipsa. 

Între preot, biserică şi popor nu sunt decât numai legături duhovniceşti ale sf. slujbe şi a trebuinţelor sufleteşti de ordin ritual. Dar nu e deajuns. 

Preotul trebuie să aibă grijă şi să supravegheze, punând la dispoziţie credincioşilor şi în ceia ce priveşte educarea mai ales a tineretului.

 Un ateneu religios, condus de biserică va avea rolul de a pune în lumină prin conferinţe, de ale unor presonalităţi din cele mai pricepute, - diferite chestiuni de credinţă, învăţătură şi lumină. 

Aceste conferinţe vor fi urmate de coruri religioase, lecturi, recitări, toate alcătuind un program de înălţare şi delectare sufletească a enoriaşilor. Ele vor fi ţinute sau la biserică sau la vre una din şcolile din parohie. 

Este o lume care ne aşteaptă de mult să le procurăm această desfătare duhovnicească. Este o lume, care prin faptul că noi nu le-am venit în ajutorul sufletesc al lor s`au dus în altă parte şi s`au răcit de legătura duhovnicească cu slujitorii bisericei. Ei s`au dus să caute hrană duhovnicească în alte părţi şi suntem siguri că odată ce vor vedea că şi noi ne silim să le facem sălaş duhovnicesc prin acest aşezământ de lumină şi hrană duhovnicească, ei vor rămânea cu noi şi`n jurul nostru. 

Ateneul cultural religios, credem că apoi va forma din tineretul acestei parohii un buchet de misionari şi propagandişti, ca astfel împreună să ne desfătăm sub aripa sfântă şi povăţuitoare a sfintei biserici. 

Un comitet de doamne şi domni din enorie vor conduce acest aşezământ şi acei ce vor bine voi să-şi însuşească acest gând, vor bine voi a ne scrie, sau a pofti ca să putem chibzui împreună, cât mai curând şi mai temeinic la realizarea lui" .(p. 3)

Potrivit "Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea Serviciului pentru tineret din cadrul comitetului parohial în Arhiepiscopia Bucureştilor" (2014), alcătuită de Pr. Conf. Dr. David Pestroiu, consilier învăţământ şi activităţi cu tineretul, şi domnnul Fabian-Cristian Radu, obiectivele programului din cadrul serviciului pentru tineret sunt următoarele:

1. Obiectivul general: apropierea tinerilor de Dumnezeu prin dezvoltarea sentimentului de dragoste faţă de aproape, prin participarea tinerilor la slujbele Bisericii şi prin formarea unui mod moral şi sănătos, de a gândi şi a privi lucrurile, fapt ce va duce implicit la promovarea imaginii Patriarhiei Române în societate, dovedind interesul Bisericii faţă de oameni şi activitatea sa misionară, adaptată la prezent.

2. Obiective specifice sunt cele aferente desfăşurării activităţilor catehetice (dezbateri teologice, culturale, educaţionale, ştiinţifice etc. cu prezentări de inregistrări audio-video si invitati speciali), practice (pelerinaje, excursii, activitati sportive), sociale (colectare si distribuire de ajutoare, munca voluntara in folosul bisericii parohiale etc.), ecologice şi culturale (publicarea unei foi parohiale, organizarea de simpozioane, spectacole, recitaluri de muzica, a bibliotecii parohiale etc.) din cadrul programului pentru tineret.

REVISTA PRESEI:
1. Reînfiinţarea Serviciului pentru tineret Ateneul Sfântului Pantelimon din cadrul Comitetului parohial de la biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti - Basilica, 16 octombrie 2014 
Duminică, 12 octombrie 2014, Consiliul parohial al parohiei bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti a hotărât reînfiinţarea Serviciului pentru tineret din cadrul comitetului parohial „Ateneul Sfântului Pantelimon”. Sarcina reînfiinţării şi coordonării Serviciului pentru tineret a fost  încredinţată părintelui Teleanu Bogdan, care din anul 2008 a dezvoltat la această parohie un program social-cultural de lucru cu copiii cu  vârste cuprinse între 4-18 ani, afiliat proiectului catehetic naţional "Hristos împărtăşit copiilor", care a preluat în duhul "unităţii şi continuităţii bisericeşti" conceptul de "Ateneul Sfântului Pantelimon" iniţiat în anul 1941 de preoţii Gheorghe Popescu-Colibaşi şi Petru Gh. Savin.

Astfel, în primul număr al "FOII PAROHIALE ATENEUL RELIGIOS SF. PANTELIMON" (1941), părintele Petru Gh. Savin afirma  : "Credem că este unul dintre cele dintâi aşezăminte ce trebuie numai decât să ia fiinţă în parohia noastră. El a întârziat prea mult, ca să nu i se simtă lipsa. Între preot, Biserică şi popor nu sunt decât numai legături duhovniceşti ale sf. slujbe şi a trebuinţelor sufleteşti de ordin ritual. Dar nu e de ajuns. Preotul trebuie să aibă grijă şi să supravegheze, punând la  dispoziţie credincioşilor şi în ceia ce priveşte educarea mai ales a tineretului.Un ateneu religios, condus de biserică va avea rolul de a pune în  lumină prin conferinţe, de ale unor personalităţi din cele mai pricepute, - diferite chestiuni de credinţă, învăţătură şi lumină. Aceste conferinţe vor fi urmate de coruri religioase, lecturi, recitări, toate alcătuind un program de înălţare şi delectare sufletească a enoriaşilor. Ele vor fi ţinute sau la biserică sau la vreuna din şcolile din parohie. Este o lume care ne aşteaptă de mult să le procurăm această desfătare duhovnicească. Este o lume, care prin faptul că noi nu le-am venit în ajutorul sufletesc al lor  s`au dus în altă parte şi s`au răcit de legătura duhovnicească cu slujitorii bisericii. Ei s`au dus să caute  hrană duhovnicească în alte părţi şi suntem siguri că odată ce vor vedea că şi noi ne silim să le facem sălaş duhovnicesc prin acest aşezământ de lumină şi hrană duhovnicească, ei vor rămânea cu noi şi`n jurul nostru. Ateneul cultural religios, credem că apoi va forma din tineretul acestei parohii un buchet de misionari şi propagandişti, ca astfel împreună să ne desfătăm sub aripa sfântă şi povăţuitoare a sfintei biserici. Un comitet de doamne şi domni din enorie vor conduce acest aşezământ şi acei ce vor bine voi să-şi însuşească acest gând, vor bine voi a ne scrie, sau a pofti ca să putem chibzui împreună, cât mai curând şi mai temeinic la realizarea lui". (p. 3)

Potrivit "Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea Serviciului pentru tineret din cadrul comitetului parohial în Arhiepiscopia Bucureştilor" (2014), alcătuită de Pr. Conf. Dr. David Pestroiu, consilier învăţământ şi activităţi cu tineretul, şi domnul Fabian-Cristian Radu, obiectivele programului din cadrul serviciului pentru tineret sunt următoarele:

1. Obiectivul general: apropierea tinerilor de Dumnezeu prin dezvoltarea sentimentului de dragoste faţă de aproape, prin participarea tinerilor  la slujbele Bisericii şi prin formarea unui mod moral şi sănătos, de a gândi şi a privi lucrurile, fapt ce va duce implicit la promovarea imaginii Patriarhiei Române în societate, dovedind interesul Bisericii faţă de oameni şi activitatea sa misionară, adaptată la prezent.

2. Obiectivele specifice sunt cele aferente desfăşurării activităţilor catehetice (dezbateri teologice, culturale, educaţionale, ştiinţifice etc. cu prezentări de înregistrări audio-video şi invitaţi speciali), practice (pelerinaje, excursii, activităţi sportive), sociale (colectare şi distribuire de ajutoare, munca voluntara in folosul bisericii parohiale etc.), ecologice şi culturale (publicarea unei foi parohiale, organizarea de simpozioane, spectacole, recitaluri de muzica, a bibliotecii parohiale etc.) din cadrul programului pentru tineret.

luni, 25 august 2014

Biserica Sf. Pantelimon - Foisorul de Foc in fotografii de epoca

Exemplul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, care şi-a vândut averea părintească şi a împărţit banii adunaţi celor întemniţaţi, a constituit un exemplu pentru cel care a ctitorit prim biserică, din lemn, a parohiei Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. După tradiţie, acea biserică ar fi fost construită în sec. al XVII-lea de un deţinut care a evadat din pivniţele casei podarilor ce serveau drept închisoare. Această casă era situată pe Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moşilor). Deasupra acestor pivniţie se găseşte casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş (vezi foto 1). În acest sens, inginerul Ion Florescu, cunoscătorul acestei tradiţii face următoarea relatare consemnată de Popescu Gh. Eugen în articolul Biserica Sfântul Pantelimon (vezi „Glasul Bisericii“, nr. 1-2/1971, p. 128):

"Cam prin 1900 am cunoscut pe bătrânul şi sfătosul armean Haciadur der Margosian, care deschisese la parterul casei o provălia de coloniale, de unde cumpăram adesori dulciuri. Îndrăgindu-mă, bătrânul negustor mi-a istorisit numeroase întâmplări legate de trecutul acelei case, întâmplări auzite de la alţi oameni mai vârstnici de prin partea locului. Aşa am aflat că în urmă cu patru veacuri pe aici se întindea o pădure seculară de stejar, iar pe locul actualei case exista o mică poiană unde se stabilise un meşteşugar care fasona podini pentru uliţele Bucureştilor. Acesta şi-a amenajat aici o casă din bârne, alcătuită din mai multe odăi de locuit pentru el şi ajutoarele lui... Tot din relatările bătrânului Margosian am aflat că mai devreme, pe la începutul secolului al XVII-lea, turcii au înzestrat casa podarilor din poiana amintită cu adânci pivniţe boltite, amenajându-le spre a servi drept închisoare. Din acele vremuri se păstrează şi amintirea evadării unui deţinut, care drept mulţumire că a scăpat cu viaţă, a construit pe locul unde se ascunsese o biserică din lemn... această tradiţie se pare a se confirma prin înscrisul de la actuala biserică Sf. Pantelimon, situată în imediata vecinătate, înscris care menţionează că lăcaşul din zid a fost construit în annul 1790, pe locul unei biserici din lemn" (cf. reporterului de teren devenit scriitor Simion Săveanu, Episoade necunoscute din Bucureştii de altădată (Pădurea seculară de la Obor), în rev. "Magazin", anul XIV, 685, sâmbătă, 21 noiembrie 1970, p. 2.)



foto 2 - Coltul cu cofetăria (stânga)


foto 3 - Intersecţia Calea Moşilor cu Traian in 1933. 
În imaginea mărită (stânga sus) se vede în dreapta colţul simigeriei cu copertină si, posibil, biserica Sf. Pantelimon-Foisorul de Foc


foto 4 - 1 este Biserica Silvestru, 2 este Odobeştiul, iar 3 simigeria de la intersecţia cu Traian. Casele 4, 5, 6, 7 încă mai există, bănuiesc că şi altele dacă cineva are răbdare să caute cu atenţie

 foto 4 -Foisorul de Foc in 1890. In coltul din dreapta, in plan indepartat se zareste biserica Sf. Pantelimon-Foisorul de Foc

Oare, casa cu etaj de la numărul 280 nu s-ar putea ca să fie de fapt conacul colentinenilor, cercetat de Simion Săveanu, celebrul cercetător al subteranelor din anii 1970-1973, pentru a-şi argumenta teoria despre existenţa unor tunele secrete ce făceau o legătură subterană între Palatul Ghica-Tei şi Mănăstirea Plumbuita? "Calea Moşilor făcea o curbură (acum aliniată) în dreptul străzilor Romană (se numeste acum Mihai Eminescu)-Traian pentru a feri acest conac al colentinenilor, de la nr. 280, ce avea acoperişul teşit, ferestre de tip vechi, înguste, iar parterul aproape îngropat din cauza înălţării străzii. Tunelul de la conac se spune că avea o ramificaţie spre casele domneşti de la Foişor, dar ramura sa principală se crede că ducea spre zăvoaiele Colentinei unde, spunea Nicolae Iorga: „Pe o parte şi de alta a şoselei, pămîntul e mai frămîntat decît aiurea, el pare făcut pentru ascunzători, pentru repeziri prăpăstuite asupra duşmanului”. Poate că tunelul colentinenilor nu ieşea direct la suprafaţă, în Colentina, ci străpungea şi celălalt tunel dintre Tei şi Plumbuita, servind şi mai bine strategiei de scăpare. Era parte a unei reţele" (vezi http://www.ziartricolorul.ro/fenomene-stranii-misterioasele-subterane-ale-bucurestilor-vii/).


joi, 7 august 2014

Mii de credincioşi s-au închinat la moaştele Sfântului Pantelimon din Capitală, Mediafax (Elvira Gheorghiţă), 31 iulie 2014

Mii de credincioşi s-au închinat la racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, de la biserica situată în zona Foişorului de Foc din Capitală, acesta fiind considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.

Moaştele Sfântului Pantelimon au fost scoase sâmbătă seara din Biserica Sfântul Pantelimon "Foişorul de Foc", fiind aşezate spre închinare într-un baldachin special amenajat în faţa lăcaşului de cult.

Racla cu moaştele Sfântului Pantelimon au fost purtate apoi în procesiune în jurul bisericii, după slujba Vecerniei, oficiată de un sobor de preoţi. Procesiunea a fost deschisă de persoane care purtau torţe în mâini, urmate de toacă, de steagurile bisericii, de racla cu moaşte şi de o icoană mare cu Sfântul Pantelimon. În timpul procesiunii, credincioşii au avut în mâini lumânări aprinse şi au cântat imnuri închinate Sfântului Pantelimon.

Duminică, racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, tămăduitorul de suferinţe, va rămâne în curtea bisericii până când se va închina ultimul pelerin.

Părintele Bogdan Teleanu a evocat, în cuvântul de învăţătură, atât importanţa Sfântului Pantelimon pentru ortodoxie, cât şi învăţătura transmisă peste ani de acest sfânt - să fie făcute fapte de milostenie.

"Sfântul Pantelimon este, de fapt, primul ocrotitor al Capitalei, potrivit documentelor, până când în Bucureşti au fost aduse moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov. Numit adesea "doctor fără de arginţi", Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, un model de doctor. Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon era originar din Nicomidia şi a trăit în timpul împăratului Maximian (292-311), un persecutor al creştinilor", a spus părintele Bogdan Teleanu.

Părinţii Sfântului Pantelimon, Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună, s-au îngrijit de creşterea copilului şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin, care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae, Pantelimon a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi sfintele taine.

Pantelimon a tămăduit şi alţi oameni, printre care şi un orb, pe care nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. Dorind să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat, care a mărturisit că el este creştin ca şi cel care l-a tămăduit, iar după aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este creştin şi, pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu, a vindecat un slăbănog despre care toţi spuneau că nu mai are şanse de tămăduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizaţi şi preotul Ermolae, cei doi ucenici ai acestuia, precum şi orbul vindecat.

În tradiţia bisericii, Sfântul Pantelimon a rămas cunoscut ca tămăduitor şi făcător de minuni. În momentul morţii sale, din cer s-a auzit: "Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta este pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor".

Potrivit tradiţiei creştine, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creştinii trupul sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă s-a întâmplat atunci o altă minune: acesta a fost scos din cenuşă neatins de foc, fiind îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.

Sute de lăcaşuri de cult din Patriarhia Română îşi sărbătoresc hramul în ziua Sfântului Pantelimon. Printre acestea se numără şi stavropighia patriarhală de la Techirghiol - Mănăstirea "Sfânta Maria", Biserica "Sfântul Pantelimon" - Foişorul de Foc şi Biserica Paraclis universitar "Sfântul Dimitrie", ambele din Bucureşti. La cele două biserici se află fragmente din moaştele Sfântului Pantelimon. Fragmentele din moaştele sfântului se află şi la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.

Mii de oameni au fost duminică şi la Lacu Sărat, lângă Brăila, la slujbele oficiate cu ocazia hramului Mănăstirii "Sfântul Pantelimon".

Biserica veche de la Foişorul de Foc, construită din lemn, a fost atestată documentar în testamentul domnitorului Grigore Ghica, din iulie 1752. Mărturii despre această primă biserică construită din lemn sunt şi în "Bibliografia monumentelor feudale din Bucureşti", a banului N. Cantacuzino.

În anul 1790, în locul bisericii de lemn - după cum se menţionează într-o pisanie sculptată în piatră cu litere chirilice - a fost construită una din zid, de către preotul Ivan ot Silvestru. În pisania aceasta, care se păstrează pe peretele din dreapta pronaosului, se poate citi următorul text: "Doamne, Cel ce cu puterea Ta proslăveşti pe cei ce iubesc podoaba casei Tale şi locul locaşului măririi Tale, primeşte acest sfânt locaş, care este întru slava Ta şi cinstea şi prăznuirea marelui mucenic şi tămăduitor Pantelimon, prin osârdia robilor lui Dumnezeu: părintele Popa Ivan ot Silvestru, Constantin logofăt Bornescu şi jupân Constatin Coramzulea şi jupân Ene Mănciulescu şi cu alţi pravoslavnici creştini, care cu cât s-au îndurat şi s-a făcut în răzmeriţă, leat 1790".

"În Bucureşti, un cartier poartă numele Sfântului Pantelimon, lucru mai rar întâlnit, un spital şi două biserici", a mai spus părintele Teleanu.


miercuri, 4 decembrie 2013

Agenda vizitelor pastorale 2013-2014 (Pr. Bogdan-Aurel TELEANU)

În atenţia enoraşilor din parohia Sf. Pantelimon

Cu prilejul sărbătorilor Naşterii (25 decembrie) şi Botezului (6 ianuarie) Domnului, preoţii obişnuiesc să efectueze vizite pastorale atât pentru a-i cunoaşte pe credincioşii din parohie, cu bucuriile sau necazurile lor, cât şi pentru a binecuvânta casele lor.

Aceste vizite din Ajunul Crăciunului sau al Bobotezei, care au intrat de secole în tradiţia creştinilor ortodocşi de la noi din ţară, au scopul de a crea o legătură sufletească între preot şi credincioşi. 

Iubiţii mei, vă informăm că începând cu vreo 3-4 zile înaintea sărbătorilor Naşterii (25 decembrie) şi Botezului (6 ianuarie) - urmând tradiţia „mersului cu icoana” şi a „umblatului cu botezul” din parohia Sf. Pantelimon - vom întreprinde vizite pastoral-liturgice în parohie, după următorul calendar: 

1. Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului (25 decembrie 2013):
- vineri, 20 decembrie 2013 (Oborul Nou, începând cu ora 10.00);
- vineri, 20 decembrie 2013 (bd. Moşilor, începând cu ora 16.00); 
- sâmbătă, 21 decembrie 2013 (str. Căluşei, începând cu ora 10.00); 
- sâmbătă, 21 decembrie 2013 (str. Aprodu Purice, Salmen şi bd. Ferdinand I, începând cu ora 16.00). 

2. Cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului (6 ianuarie 2013): 
- joi, 2 ianuarie 2013 (str. Căluşei şi Salmen, începând cu ora 10.00); 
- joi, 2 ianuarie 2013 (bd. Moşilor, începând cu ora 16.00); 
- vineri, 3 ianuarie 2013 (Oborul Nou, începând cu ora 10.00); 
- vineri, 3 ianuarie 2013 (str. Aprodu Purice, Salmen şi bd. Ferdinand I, începând cu ora 16.00). 

Cu duhovnicescă dragoste, 

P.C. Preot Dr. TELEANU Bogdan-Aurel

joi, 25 iulie 2013

Misiune şi innoire la biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc din Bucureşti

Sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (27 iulie 2013) reprezintă un ales popas duhovnicesc pentru enoriaşii Bisericii Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc care adăposteşte, începând cu anul 2008, o părticică din moaştele acestui sfânt, socotit de Biserică Ortodoxă „patronul medicilor şi ocrotitorul celor bolnavi” şi, începând cu 2009, veşmântul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva

Potrivit tradiţiei, racla cu cinstitele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon va fi scoasă în procesiune din biserică şi aşezate se închinare şi cinstire, vineri, 26 iulie 2013, orele 18.00, înainte de slujba Vecerniei, unde vor rămâne pentru a fi venerate de credincioşi, până la închinarea ultimului pelerin.

În ziua de sâmbătă, 27 iulie 2013, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoţi, începând cu orele 8.00. După Sfânta Liturghie va fi săvârşită slujba de Parastas pentru ctitorii bisericii.

Evenimentul este cu atât mai important cu cât biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” - Foişorul de Foc din Capitală şi-a recăpătat strălucirea de altă dată. Reamintim că în luna ianuarie a anului trecut, turla lăcaşului de cult a ars într-un incendiu. După mai bine de un an de la începerea lucrărilor de renovare, pe acoperişul bisericii au fost aşezate o nouă turlă a Pantocratorului, precum şi o nouă cupolă mică. Turlele vechi erau făcute din lemn. Cele noi au fost realizate din metal.Montarea turlelor, precum şi construirea clopotniţei cu lumânărar şi pangar au fost posibile cu ajutorul Arhiepiscopiei Bucureştilor, a unei firme bucureştene şi a Primăriei Sectorului 2.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - oficiind în data de 15 ianuarie 2012 Sfânta Liturghie şi binecuvântând lucrările de reabilitare de la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc din Capitală în urma incendiului din 9 ianuarie 2012 care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş - făcea următoarea precizare: "Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru. Depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, suferinţa, boala, necazul, paguba devin un apel la întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intense, atunci suferinţa se transformă în biruinţă. Putem transforma un eşec în biruinţă, o pagubă în câştig, o pagubă materială în câştig spiritual, de sensibilizare a noastră în raport cu Dumnezeu şi cu semenii".

marți, 11 iunie 2013

MONTAREA TURLEI MARI: Reportaj Trinitas Tv

LECŢIA FOCULUI DE LA BISERICA SF. MC. PANTELIMON - FOIŞORUL DE FOC. Orice moment de încercare din viaţa aceasta - aşa cum a fost în cazul bisericii noastre, spre exemplu, incendiul din ianuarie 2012 - trebuie văzut ca un prag purifictor care are drept scop să-l facă pe om să-şi revină în sine. Cu alte cuvinte, vorba românului, "Ceea ce nu te doboară te face mai puternic!". Acest concept se regăseşte în teoria formulată de Ghenadios Scolarios cu scopul de a explica teologic căderea Constantinopolului (1453) folosind expresia "rătăcirii prin deşert". Să căutăm să ne facem plăcuţi Domnului în această încercare cu teama că în caz contrar, după cum însuşi Sf. Ap. Pavel ne spune, vom rata ocazia de a ne întări în virtute: „Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos. Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie” (I Cor. 10, 4-5). 
 
REPORTAJ TV
video


___________________________
De fapt, acesta a şi fost mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care - oficiind în data de 15 ianuarie 2012 Sfânta Liturghie şi binecuvântând lucrările de reabilitare de la Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" - Foişorul de Foc din Capitală în urma incendiului din 9 ianuarie 2012 care a afectat cupola şi turla sfântului lăcaş - a precizat următoarele: "Multele încercări sau situaţii de criză i-au maturizat pe oameni mai mult, i-au făcut mai atenţi în folosirea bunurilor materiale, mai receptivi în ceea ce priveşte folosirea posibilităţilor de a-i ajuta pe alţii. În general, situaţia de criză ne scoate din neutralitate şi indiferenţă. Cine trece prin suferinţă nu mai poate fi neutru. Depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, suferinţa, boala, necazul, paguba devin un apel la întărire în credinţă mai intensă, la o exprimare a milosteniei şi întrajutorării mai intense, atunci suferinţa se transformă în biruinţă. Putem transforma un eşec în biruinţă, o pagubă în câştig, o pagubă materială în câştig spiritual, de sensibilizare a noastră în raport cu Dumnezeu şi cu semenii".
_____________________________________________

REPORTAJ FOTO