Biserica Sf. Pantelimon - Foisorul de Foc in fotografii de epoca

Exemplul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, care şi-a vândut averea părintească şi a împărţit banii adunaţi celor întemniţaţi, a constituit un exemplu pentru cel care a ctitorit prim biserică, din lemn, a parohiei Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti. După tradiţie, acea biserică ar fi fost construită în sec. al XVII-lea de un deţinut care a evadat din pivniţele casei podarilor ce serveau drept închisoare. Această casă era situată pe Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moşilor). Deasupra acestor pivniţie se găseşte casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş (vezi foto 1). În acest sens, inginerul Ion Florescu, cunoscătorul acestei tradiţii face următoarea relatare consemnată de Popescu Gh. Eugen în articolul Biserica Sfântul Pantelimon (vezi „Glasul Bisericii“, nr. 1-2/1971, p. 128):

"Cam prin 1900 am cunoscut pe bătrânul şi sfătosul armean Haciadur der Margosian, care deschisese la parterul casei o provălia de coloniale, de unde cumpăram adesori dulciuri. Îndrăgindu-mă, bătrânul negustor mi-a istorisit numeroase întâmplări legate de trecutul acelei case, întâmplări auzite de la alţi oameni mai vârstnici de prin partea locului. Aşa am aflat că în urmă cu patru veacuri pe aici se întindea o pădure seculară de stejar, iar pe locul actualei case exista o mică poiană unde se stabilise un meşteşugar care fasona podini pentru uliţele Bucureştilor. Acesta şi-a amenajat aici o casă din bârne, alcătuită din mai multe odăi de locuit pentru el şi ajutoarele lui... Tot din relatările bătrânului Margosian am aflat că mai devreme, pe la începutul secolului al XVII-lea, turcii au înzestrat casa podarilor din poiana amintită cu adânci pivniţe boltite, amenajându-le spre a servi drept închisoare. Din acele vremuri se păstrează şi amintirea evadării unui deţinut, care drept mulţumire că a scăpat cu viaţă, a construit pe locul unde se ascunsese o biserică din lemn... această tradiţie se pare a se confirma prin înscrisul de la actuala biserică Sf. Pantelimon, situată în imediata vecinătate, înscris care menţionează că lăcaşul din zid a fost construit în annul 1790, pe locul unei biserici din lemn" (cf. reporterului de teren devenit scriitor Simion Săveanu, Episoade necunoscute din Bucureştii de altădată (Pădurea seculară de la Obor), în rev. "Magazin", anul XIV, 685, sâmbătă, 21 noiembrie 1970, p. 2.)

foto 1 - Casa cu etaj de la numărul 280, vizavi de strada Argeş 
(fotografia arată partea de stradă opusă cinematografului Moşilor, câţiva paşi după colţul cu cofetăria. vezi foto2)

foto 2 - Coltul cu cofetăria (stânga)

foto 3 - Intersecţia Calea Moşilor cu Traian in 1933. 
În imaginea mărită (stânga sus) se vede în dreapta colţul simigeriei cu copertină si, posibil, biserica Sf. Pantelimon-Foisorul de Foc

foto 4 - 1 este Biserica Silvestru, 2 este Odobeştiul, iar 3 simigeria de la intersecţia cu Traian. Casele 4, 5, 6, 7 încă mai există, bănuiesc că şi altele dacă cineva are răbdare să caute cu atenţie

 

 foto 4 -Foisorul de Foc in 1890. In coltul din dreapta, in plan indepartat se zareste biserica Sf. Pantelimon-Foisorul de Foc

Oare, casa cu etaj de la numărul 280 nu s-ar putea ca să fie de fapt conacul colentinenilor, cercetat de Simion Săveanu, celebrul cercetător al subteranelor din anii 1970-1973, pentru a-şi argumenta teoria despre existenţa unor tunele secrete ce făceau o legătură subterană între Palatul Ghica-Tei şi Mănăstirea Plumbuita? "Calea Moşilor făcea o curbură (acum aliniată) în dreptul străzilor Romană (se numeste acum Mihai Eminescu)-Traian pentru a feri acest conac al colentinenilor, de la nr. 280, ce avea acoperişul teşit, ferestre de tip vechi, înguste, iar parterul aproape îngropat din cauza înălţării străzii. Tunelul de la conac se spune că avea o ramificaţie spre casele domneşti de la Foişor, dar ramura sa principală se crede că ducea spre zăvoaiele Colentinei unde, spunea Nicolae Iorga: „Pe o parte şi de alta a şoselei, pămîntul e mai frămîntat decît aiurea, el pare făcut pentru ascunzători, pentru repeziri prăpăstuite asupra duşmanului”. Poate că tunelul colentinenilor nu ieşea direct la suprafaţă, în Colentina, ci străpungea şi celălalt tunel dintre Tei şi Plumbuita, servind şi mai bine strategiei de scăpare. Era parte a unei reţele" (vezi http://www.ziartricolorul.ro/fenomene-stranii-misterioasele-subterane-ale-bucurestilor-vii/).