Conferințele de Crăciun "Ateneul Sfântului Pantelimon": scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă, invitatul programului "Bun creştin şi bun român"

Abstract: Când o valoare tinde să înlocuiască alte valori se produce un conflict axiologic care, în funcţie de gravitate sa, poate conduce de la ofense particulare până la războaie mondiale. Aşa se întâmplă chiar şi atunci când religia tinde să înlocuiască politica, aşa cum se constată spre exemplu în Orientul Mijlociu.

În semn de preţuire faţă de eroii martiri români a căror jertfă pentru neam, credinţă şi ţară a culminat cu evenimentele dramatice din decembrie 1989, Departamentul pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon” l-a invitat pe domnul Cornel Constantin Ciomâzgă să susţină duminică, 21 decembrie 2014, orele 12.00, conferința cu tema "Bun creştin şi bun român" la biserica Sfântul Pantelimon Foișorul de Foc din București.

Aflând că domnul Cornel Constantin Ciomâzgă a mai susținut o conferință similară în vecinătatea parohiei noastre, mai precis la biserica Sfântul Silvestru, de a cărei istorie ne leagă persoana ctitorului bisericii noastre, Părintele Ioan (Ivan) de la Silvestru, părintele profesor Nicolae Bordașiu a fost invitat să modereze întâlnirea credincioşilor parohiei noastre cu domnul Cornel Constantin Ciomâzgă. Considerăm că întâlnirea părintelui profesor Nicolae Bordaşiu cu cu autorul cărţii "Se întorc moţii acasă" este cu atât mai nimerită cu cât Cornel Constantin Ciomâzgă face dezvăluiri referitoare la un torţionar care ajunge să se spovedească unui bătrân duhovnic, aşa cum este părintele Nicolae de la Silvestru, care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui.

Titlul conferinţei "Bun creştin şi bun român" face trimitere la lecţiile de istorie parohială desfăşurate în perioada 7 septembrie - 16 noiembrie 2014 în cadrul atelierului intitulat "Misiunea parohiei Sf. Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în secolul XX", datorită cărora s-a strâns un material documentar bogat care, împreună cu icoanele realizate de copii în cadrul atelierului de pictură "Părintele Ioan (Ivan) de la Silvestru", au constituit subiectul expoziţiei iconografice şi documentare "Bun creştin şi bun român". Potrivit datelor istorice prezentate în acest context educaţional se poate spune pe drept cuvânt că biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti, ale cărei origini de ctitorire îşi trag seva din vremurile de domnie a Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, a fost - cel puţin în prima parte a secolului trecut - o veritabilă şcoală a rugăciunii la care s-au format “buni creştini şi buni români”, după o expresia consacrată de pr. Ion Pâslaru. În acest sens, este suficient să reamintim opiniei publice convingerea noastră că Aşezământul cultural-duhovnicesc „Ateneul Sfântului Pantelimon”, aşa cum a fost conceput în anul 1941 de către părintele Petru Gh. Savin, fratele teologului I. Gh. Savin, a fost nici mai mult nici mai puţin decât unul din precursorii mişcării „Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti.

Cu prilejul conferinţei, Departamentul pentru copii și tineret ”Ateneul Sfântului Pantelimon”va lansa album-catalog "Bun creştin şi bun român" care cuprinde sesiunea de toamnă a lucrărilor catehetice şi misionare desfăşurate cu copii şi tinerii la parohia Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti.  




De ce Conferințe de Crăciun Ateneul Sfântului Pantelimon? Cum a pornit ideea? Deşi specialiştii avertizează asupra creşterii violenţei în societate şi agresivităţii tinerei generaţii în special, iar mass-media relatează tot mai multe cazuri de acest gen, paradoxal sunt încurajate tocmai activităţile cu efecte negative asupra formării şi educaţiei copiilor şi tinerilor, sub pretextul distracţiei, aceştia fiind invitaţi şi chiar îndemnaţi să adopte un comportament nefiresc, adesea violent. Din păcate, tânăra generaţie este stimulată să îşi afirme importanţa (semnificaţia) personale prin recompense sexuala pentru agresiune, iar nu prin religie, în cele mai radicale (fanatice sau extremiste) mişcări şi programe sociale, după cum sustine psihologul Arie Kruglanski, într-un articol publicat pe site-ul Jewish Journal. Forţând frontierele comportamentului uman şi ajungând să depăşească chiar şi cele mai îndrăzneţe scenarii horror, pericolul dezumanizării copiilor şi tinerilor face din ce în ce mai necesară comunicarea marilor valori care înnobilează omul şi epoca în care trăieşte, într-un mod accesibil celor mai largi audienţe.

De ce la "Ateneul Sfântul Pantelimon"? Se ştie deja că "Ateneul Sfântul Pantelimon" s-a născut din dorinţa de a conduce la nivelul parohiei idealurile Societăţii “Ateneul Român” care s-a înfiinţat din ideea fundamentală a Conferinţelor publice, aşa cum le numea Constantin Esarcu, “pentru popor şi repet pentru popor” care a condus în cele din urmă la ridicarea unui edificiu impozant, ridicat simbolic pe o proprietate a familiei Văcăreştilor. Spre exemplu, Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-un celebru „testament”: Urmașilor mei Văcărești,/Las vouă moștenire/Creșterea limbii românești/Ș-a patriei cinstire.

De ce este nevoie să reînvie "Ateneul Sfântului Pantelimon"? În condiţiile în care, din cauza secularizării, peste tot în lume se observă o adâncire a prăpastiei dintre tânăra generaţie şi religie, cred că a sosit timpul să ne întrebăm din ce în ce mai serios ce se întâmplă însă atunci când copiii sunt mai puţin credincioşi decât proprii lor părinţi? "Ateneele" au fost o importantă şi specifică mişcare culturală a generaţiei moşilor şi strămoşilor noştri al cărui viitor a fost curmat dramatic de  regimul comunist din România. Însă, diferenţa "ateneelor religioase" față de  "ateneele populare" ale acelor timpuri a dată de faptul că primele s-au născut în sânul Bisericii.  La ce contribuie astăzi reînvierea conceptului de ateneu? În primul rând, la contrabalansarea efectelor năucitoare ale secularizării. Spre exemplu, ofensiva din ce în ce mai susţinută a adepţilor secularizării împotriva religiei în general este la fel de îngrijorătoare ca şi problema fundamentalismului religios întrucât această ofensivă nu face altceva decât ca, pe fondul ritmului accelerat de globalizare şi modernizare ale lumii, să provoace crize spirituale şi, indirect, să reanime sub diferite forme curentele anarhiste în diverse părţi ale globului pământesc. Pe fondul secularizării excesive, în loc să fie îndreptată spre o democraţie providenţială, tânăra generaţie - sub falsa impresie a modernizării - este condamnată la un ateism anarhic, la fel de grav ca şi formele de dictatură cărora, în mod proniator, Dumnezeu le-a stat împotrivă. În loc ca tinerii să fie ajutaţi să înveţe arta stăpânirii de sine prin care omul – controlându-şi pornirile sălbatice ale patimilor determinate de ispite – poate ajunge de la virtute la valoare, sunt încurajaţi să-şi revendice „dreptul” la păcat. Prafrazând pe autorul volumului "Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”, putem spune că asistăm astăzi la o distrugere a "dreptăţii în numele  dreptului şi libertăţii de a păcătui".