Moaștele Sf. Serafim de Sarov vor fi aduse în pelerinaj la Biserica Sf. Pantelimon din București 2018

Evenimentul  organizat cu prilejul hramului bisericii Sfântul Pantelimon, are scopul de a susţine spectacolul de teatru creştin care se dezvoltă tot mai mult în ţările fost-comuniste, studiourile şi festivalurile de teatru ortodoxe din Rusia oferind un exemplu de bună practică  în acest sens.

În contextul Centenarului Marii Uniri, spectacolul de teatru Urma paşilor Tăi este dedicat preoţilor de la biserica Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc apărători ai Ortodoxiei în timpul comunismului  şi, în special, părintelui Gheorghe C. Creţu de la biserica Sfântul Pantelimon singurul preot din Regat care a făcut parte din soborul de preoţi condus de arhimandritul Gurie Grosu ce a oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău slujba de Te Deum cu ocazia consfinţirii Actul Unirii Basarabiei cu România.

• În ziua de 26 iulie 2018, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, racla cu un fragment al moaștelor unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi din Rusia, Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, va fi adusă spre închinare de la biserica Sfântul Nico¬lae – Tabacu din Protoieria Sector I la biserica Sfântul Pantelimon din Protoieria Sector II Capitală, cu prilejul sărbătoririi ocrotitorului acestui vechi lăcaș de cult din București.

Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, a adus acest fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov în cadrul evenimentelor derulate în 2017, anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Canonizarea marelui stareţ Serafim de Sarov a avut loc în vara anului 1903, eveniment la care a participat şi ultimul ţar al Rusisi, Nicolae al II-lea, purtând pe umeri racla cu sfintele moaşte ale acestui sfânt.

De la ora 18.00, raclele cu moaştele Sfântului Serafim de Sarov şi Sfântului Pantelimon vor fi aşezate spre închinare într-un baldachin special amenajat în faţa bisericii şi apoi purtate în procesiune, de la ora 20.00, pe străzile Iancu Căpitanu, Gheorghe Pop de Băseşti, Salmen şi Căluşei, după slujba Vecerniei, oficiată de un sobor de preoţi.

Totodată, joi, 26 iulie 2018, de la ora 20.30, sub auspiciile programului parohial “Hristos împărtăşit copiilor” desfăşurat de Departamentul pentru copii şi tineri “Ateneul Sfântului Pantelimon” în curtea bisericii Sfântul Pantelimon va avea loc spectacolul religios Urma paşilor Tăi, o adaptare a Elizei Bercu-Bodeanu după jurnalul de călătorie în Țara Sfântă al Olgăi Greceanu.

În anul 1933, în urma unui pelerinaj în Israel, pictoriţa Olga Greceanu – unul dintre cele mai cunoscute nume ale artei plastice româneşti în perioada dintre cele două războaie mondiale – a publicat o carte de amintiri din Ţara Sfântă, intitulată Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…

După o perioadă în care comunitatea parohială de la biserica Sfântul Pantelimon în frunte cu preoţii ei au avut de îndurat timp de patruzeci de ani persecuţia regimului comunist din România, textul venerabilei pictorițe sperăm că va pune în circulaţie în rândul noilor generaţii de pelerini care se vor închina în seara zilei de 26 iulie 2018 la moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi Sfântului Cuvios Serafim de Sarov o profundă mărturisire duhovnicească a sufletului românesc marcat de realitatea sensibilă a prezenţei lui Dumnezeu în această lume.

Ambii sfinţi, atât Sfântul Serafim, cât şi Sfântul Pantelimon, au în comun – ca de altfel şi cuvântările Olgăi Greceanu ţinute în diverse biserici bucureştene – darul lui Dumnezeu de ajuta la traversarea pustiei celor patruzeci de ani de dictatură comunistă care a afectat atât Biserica Rusiei cât şi Biserica României.

• În ziua de vineri, 27 iulie 2018, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoţi, începând cu ora 8.00. După Sfânta Liturghie, va fi săvârşită slujba de Parastas pentru ctitorii bisericii.

Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov şi ale Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon vor rămâne spre cinstire în baldachinul special amenajat în faţa bisericii până la închinarea ultimului pelerin.

I. PRIMA MEDITATIE LA HRAMUL DIN 26-27 IULIE 2018. În 2018, Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română, Sfântul Serafim de Sarov vine în pelerinaj la biserica Sfântul Pantelimon Foişorul de Foc din Bucureşti

Cel mai probabil, despre Sfântul Serafim se afla în spaţiul românesc, pentru început, mai ales pe filieră basarabeană, anume prin soldaţii şi preoţii care erau detaşaţi pe frontul răsăritean în Primul Război Mondial.

Unul dintre misionarii trimişi pe acest front a fost şi părintele Gheorghe Creţu. Acesta remarca faptul că, în sectorul în care se afla Regimentul din care făcea parte, “mănăstirile erau stabilite în sate locuite în majoritate de ucrainieni, aşa cum era cea din Herbovătz” (unde un ucrainean pensionar preda adulţilor în ruseşte). Este ştiut faptul că această minoritate etnică din Basarabia avea faţă de Sfântul Serafim de Sarov o mare evlavie, mai ales că Arhiepiscopul Chişinăului din perioada 1908-1914, Serafim Ciciagov, obişnuia ca în faţa icoanei Maicii Domnului din Hîrbovăţ – Ocrotitoarea Moldovei să citească zilnic Acatistul icoanei. Preasfinţitul Serafim Ciciagov a fost cel care a pledat în faţa Ţarului pentru necesitatea de a deschide mormîntul lui Serafim de Sarov, a pregătit actul canonizării acestuia, a scris Acatistul Sfântului, precum şi o scurtă "Viaţă" a acestuia şi a participat la citirea Tomosului de canonizare a lui Serafim de Sarov, din 29 ianuarie 1903.

Facem precizarea că arhimandritul Gurie Grosu, luptător ardent pentru autonomia naţională care avea să devină primul mitropolit al Basarabiei de origine românească (1928 - 1936), fusese persecutat de episcopul rusificator Serafim Ciciagov care a ars în curtea Palatului episcopal cărţile scoase cu atâta trudă de arhimandritul Gurie Grosu (Bucovina moldovenească, Cartea de învăţătura despre legea lui Dumnezeu, Carte de citire cu ştiinţe din gramatica moldovenească, Abecedarul moldovenesc - primul abecedar din Basarabia cu grafie latină).

În ceea ce privește „marele act istoric” al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918, trebuie precizat în primul rând faptul că părintele Gheorghe C. Creţu a făcut parte din soborul de preoţi condus de arhimandritul Gurie Grosu care a oficiat în Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău slujba de Te Deum care a consfinţit Actul Unirii, votat în această zi istorică de Sfatul Ţării.

Referindu-se la istorica zi a Unirii Basarabiei cu România, părintele Gheorghe C. Creţu avea să-l informeze la 4 aprilie 1918 pe părintele Vasile Pocitan, şeful Serviciului religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române (1916-1922), că a fost organizatorul Te Deum-ului de la Chişinău din 27 martie 1918: „În ultimul moment, când eram toţi îmbrăcaţi şi gata de ieşire în mijlocul bisericii, căci sosiseră toate autorităţile, vine şi părintele arhimandrit Gurie, care numai se îmbracă şi a ieşit la Tedeum, citind rugăciunea de mulţumire şi rostind o scurtă cuvântare patriotică”.

Chiar dacă în ceea ce priveşte Unirea Basarabiei cu România s-au aflat pe baricade diferite, ceea ce-i uneşte pe toţi cei amintiţi aici într-un singur neam duhovnicesc este faptul că, manifestând rezistenţă creştină în faţa dictaturii atee, au devenit victime sigure ale regimului comunist. De fapt, acesta a fost şi mesajul Sf. Ioan Iacob Hozevitul care, în poemul “Lacrimi la Icoana Sf. Serafim”, se ruga astfel: “Cuvioase Serafime!/Îngerule pământesc,/Caută din înălţime/Spre acei ce pătimesc!/Vezi-ţi neamul tău cum geme,/Asuprit de cei tirani,/Şi cum sufăr pribegie/Mulţi din fiii tăi orfani!(…)“.

II. A DOUA MEDITATIE LA HRAMUL DIN 26-27 IULIE 2018.

Părintele Gheorghe Creţu, preot detaşat pe frontul răsăritean în Primul Război Mondial, redescoperă în Basarabia valorile tradiției ortodoxe şi, mai ales, faptul că, aşa cum a ţinut să sublinieze marele nostrum apologet Ioan Gh. Savin, mişcarea duhovnicească a isihasmului „pătrunde în Rusia, şi de aici în toată Ortodoxia prin intermediul mănăstirilor de pe teritoriul românesc, aşa cum au fost cele din Moldova, dar şi din Oltenia.

O constatare făcută de părintele Gheorghe Creţu, demnă de luat în seamă în acest sens, este aceea referitoare la „muzica rusească care a fost cea mai puternică armă de cucerire a sufletelor româneşti din Basarabia. Pentru aceasta au coruri religioase pe care le învaţă toţi elevii din orice şcoală, ceea ce-i pun în frumoasa poziţie ca, ori de câte ori vor fi adunaţi 4-5 inşi la un loc, să fie în stare să facă un cor plăcut. Am adunat corul făcut de preoţi şi cu preotesele şi neamurile lor, care, deşi veniţi dini diferite sate, când i-am rugat să cânte ceva, au cântat în cor – dar, Doamne, ce cor! – o oră şi mai bine tot felul de cântece religioase şi patriotice ruseşti. Supun aceste constatări Prea Cucerniciei Voastre şi cred că, în vreme de pace, ele ne vor fi de folos şi nouă, căci cred că multe avem de învăţat din ele” .

O explicaţie ar fi aceea că „în fiecare mănăstire se găseşte şi câte o şcoală eparhială (şcoală primară) cu câte 20-30 elevi, în majoritatea orfani, întreţinuţi de mănăstiri” .

Prin urmare, constatând eficienţa acestor şcoli eparhiale ruseşti, preoţi români precum părintele Gheorghe Creţu s-au gândit să reproducă modelul şi la noi în ţară, luând astfel naştere ateneele parohiale, aşa cum a fost şi Ateneul Sfântului Pantelimon. Ce reprezentau ele, practic? O mişcare culturală în jurul acatistului şi icoanei unui sfânt care au contribuit în parohiile sau obştile monahale (Antim, Sihăstria, Slatina etc.) la redescoperirea valorilor tradiției ortodoxe, printre care la loc de cinste se află rugăciunea isihastă practicată de diverşi sfinţi, implicit de origine rusă, aşa cum a fost cazul Sfântului Serafim de Sarov.

În acest sens, reamintim faptul că datorită unui basarabean, părintele Sofian Boghiu, membru al mişcării Rugul Aprins, se pare că, întâia oară în România, Cuviosul Serafim de Sarov, marele sfânt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobândirea darului Duhului Sfânt, a apărut în registrul iconografic al bisericii de la Mănăstirea Radu Vodă din București.

Pe de altă parte, este de notat faptul constata de Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeala că mişcarea Rugului Aprins a cunoscut un “reviriment prin venirea la mănăstirea Antim a părintelui Ghiuş şi a părintelui Sofian” care obişnuaiu să prezinte “mistica rusă cu lămuririle Sfântului Serafim de Sarov, cu cele ale lui Paisie Velicicovschi şi neasemuita povestire a nobilului pelerin rus, plecat să experieze rugăciunea inimii, cu Marejcovschi deja amintit şi cu Berdiaeff” (cf. https://archive.org/…/antonie-plamadeala-mitropolit-rugul-a…).

N-ar fi exclus ca povestirea pelerinului rus să fi constituit o minunată sursă de inspiraţie pentru Olga Greceanu, cea care a scris piesa de teatru “Pe urmele paşilor tăi” şi creatoare la Antim a mozaicurilor monumentale ce împodobesc azi pridvorul bisericii!

Dar, în chip înţelept, marele apologet roman, Ioan Gh. Savin, care a luase contact cu mişcarea Rugului Aprins, a ţinut să reamintească într-unul din studiile sale faptul că mănăstirile de pe teritoriul românesc, aşa cum au fost cele din Moldova, dar şi din Oltenia, au constituit poarta prin care mişcarea duhovnicească a isihasmului „pătrunde în Rusia, şi de aici în toată Ortodoxia” .

Făcea această afirmaţie având în vedere faptul că Filocalia nemțeană a Sfântului Paisie Velicicovschi, prima din întreaga Ortodoxie, a influențat nu doar opera principalilor scriitori ruși (Gogol, Dovstoieschi, L. N. Tolstoi, S. V. Soloviev), dar a fost şi una dintre cărțile preferate ale lui Serafim de Sarov.

Iar, despre importanţa ortodoxiei româneşti în răspândirea acestei forme de rugăciune, acelaşi teolog afirmă: „Interesant pentru noi este faptul că rugăciunea lui Iisus, sau rugăciunea minţii, a fost fundamentul pe care s-a întemeiat mişcarea duhovnicească a Paisianismului şi că datorită lui Paisie, această rugăciune ca înălţare duhovnicească a monahismului, s-a răspândit prin el din mănăstirile Moldovei în toată Rusia şi, de aici, în toată Ortodoxia, ieşind din faza secretă a monahismului athonit şi cel sinait. Practicant al rugăciunii lui Iisus, stareţul Paisie a fost şi un maestru iscusit al ei. Al a aşezat la baza vieţii monahiceşti şi în „regula monastică” pe care el a dat-o, cu aprobarea Sinodului Moldovei, când a fost aşezat stareţ la Dragomirna în 1784” .